Numele de Mehedinţi se datorează unui paradox al oficialilor vremii medievale. După extinderea Banatului de Severin până spre Timişoara, după ce Ţara Severinului revenise voievozilor români, multă vreme Banatul ocupat de regatul ungar a continuat să se numească Banatul de Severin, cu reşedinţa la Timişoara, dar cu ecouri ce nu se puteau stinge aici la Dunăre, la Cetatea Severinului (fostă reşedinţă), mereu disputată. De aici, poate, intenţia de convertire a numelor unor ţinuturi limitrofe. Astfel, în contextul formării districtelor şi judeţelor (sec. XIV-XV), Mehedinţi a derivat din Mehadia bănăţeană, în timp ce judeţul din preajma Mehadiei a fost botezat Severin, aşa dăinuind până astăzi. Aşa impunându-se numele Ţara Mehedinţiului în loc de Ţara Severinului, apoi Oltenia. Până în timpul lui Mihai Viteazul întreaga Oltenie se mai numea şi Ţara Mehedinţiului.
În anul 1483, când a avut loc o reorganizare teritorial-administrativă a Ţării Româneşti, Mehedinţiul figura primul ca mărime între cele 17 judeţe de-atunci. Avea peste 200 de sate, se întindea până lângă Craiova şi dincolo de Calafat, la nord până lângă Târgu-Jiu. Această întâietate a Mehedinţiului a durat până în 1838 când peste 50 de sate limitrofe judeţelor Dolj şi Gorj au fost arondate acestora. Întâietăţi în varii timpuri şi domenii au mai fost şi mai sunt în cadrul judeţului Mehedinţi, aşa cum vor fi subliniate în Ghidul de faţă.
Descoperirile arheologice atestă viaţă organizată pe aceste meleaguri încă din epoci preistorice. Cele mai evidente urme provin din vetrele aşezărilor de pe ţărmul Dunării, semn că fluviul era ospitalier şi fertilizator pentru condiţii de existenţă. La Schela Cladovei, cartier de vest al Severinului, s-a descoperit cel mai vechi Homo Sapiens din Europa, în vârstă de 8000 de ani, un schelet de bărbat lung de 2 m, cu un craniu străpuns de o săgeată. Alte descoperiri senzaţionale, datate în anii 12.000 - 7000 sunt cele din Defileul Dunării (la Cazane), Insula Şimian, Insula Banului, Ostrovul Mare, Ostrovul Corbului. Descoperirea unor vetre umane în diverse zone ale judeţului, majoritatea construite peste sau pe lângă altele anterioare, constituie semn de civilizaţii succesive, în ruinele acestor aşezări găsindu-se obiecte care atestă îndeletniciri de continuitate autohtonă.
Cercetările arheologice din zone ale judeţului Mehedinţi formează obiectul următoarelor culturi, cronologic: Cultura Schela Cladovei (epipaleolitic 8000-7200); Cultura Criş (paleolitic, Ostrovul Banului); Cultura Turdaş - Vincea (neolitic 3500-2800); Cultura Sălcuţa (neolitic 2800-1900); Cultura Gârla Mare "câmpurile cu urne" (epoca bronzului târziu).
Un capitol sensibil îl constituie romanizarea predilectă a Olteniei de vest şi conjuncturile de continuitate a romanităţii după retragerea Aureliană. Limesul nord-dunărean a rămas pe mai departe în atenţia împăraţilor romani. Numai în Mehedinţi se află 10 castre romane construite în diferite perioade, până în timpul lui Constantin cel Mare (306-337) care a încercat o restabilire a imperiului până dincoace de Dunăre.
Vezi "Brazda lui Novac" (un valum de pământ) care pornea de la gura Topolniţei, traversa Oltenia şi Muntenia pe sub dealuri până la Mizil, aşa cum se văd urmele şi astăzi. Drobeta a fost refăcută mereu până spre sfârşitul domniei lui Justinian (565), drobetanii păstrând un cult pentru împăraţii romani protectori.
Evul mediu a găsit Mehedinţiul mai retras de la drumul mare şi mai puţin amestecat cu populaţiile răsăritene ce au stagnat în teritoriile Daciei, mai evidente urmând să fie influenţele din vest, când Ţara Severinului s-a aflat sub protecţia regatului ungar, adică într-un regim semiautonom, influenţe întărite mai târziu prin guvernarea austriacă a Olteniei în anii 1718-1739.
În timpul războaielor cu turcii, Mehedinţiul a fost pavăză pentru apărarea Ţării Româneşti. La Cerneţi, reşedinţa judeţului, domnitorii au organizat căpitănia de margine cu rol strategic, iar în timpul lui Brâncoveanu se înălţaseră aici o biserică domnească şi un conac domnesc. Judeţ de graniţă, Mehedinţiul a învăţat să se apere şi pe timp de pace, deseori fiind ameninţat de cete turceşti prădătoare de peste Dunăre. A învăţat să valorifice relaţii economice şi sociale cu ţările vestice, fiind şi gazdă bună pentru refugiaţii din Banat şi Transilvania sau de dincolo de Dunăre. Semn de civilizaţie a fost aici şi preocuparea pentru viaţa spirituală: la Vodiţa a fost înălţată în 1370 prima mânăstire din Ţara Românească, la Severin - prima mitropolie din Oltenia (după 1400 a fost mutată la Rm. Vâlcea), la Strehaia - episcopie şi mânăstire, la Gura Motrului - mânăstire.
La Cerneţi a fost înfiinţată prima şcoală în 1805, prim 1840 funcţionau aici 4 şcoli: două româneşti, una germană şi una grecească. La Buiceşti Eufrosin Poteca a înfiinţat prima şcoală sătească. În 1839 existau în Mehedinţi 276 şcoli cu peste 5000 de elevi.
Dezvoltarea economică şi comercială a noului oraş Tr. Severin, port la Dunăre şi legătură între ţările dunărene, a determinat o rapidă capitalizare a Mehedinţiului, până la primul război mondial ajungând printre primele judeţe din Oltenia. Perioada interbelică, atunci când structurile democratice atinseseră standarde europene, a rămas şi pentru astăzi un reper.
Mehedinţenii au fost şi vestiţi revoluţionari. Armata lui Tudor Vladimirescu şi-a avut nucleul în Mehedinţi, era formată în mare parte din panduri mehedinţeni. Revoluţia din 1848 a avut fruntaşi din Mehedinţi şi un contingent din 1300 de oameni înrolaţi în armata generalului Magheru. Regimentele mehedinţene s-au distins şi în războaiele din 1877, 1916/1918, 1940/1944. După război, în anii instalării regimului comunist, în Mehedinţi a fost organizată "Mişcarea Română de Rezistenţă", care împreună cu partizanii din Munţii Banatului vecin au constituit ceea mai puternică formă de luptă anticomunistă din Europa de Est.
În fostul regim comunist, Mehedinţiul a cunoscut prefaceri datorită Dunării. În primul rând s-au ridicat aici cele două mari hidrocentrale care au oferit forţă de muncă şi prestigiu pentru judeţ. Apoi, graţie regimului de graniţă şi de bună vecinătate cu Iugoslavia, mehedinţenii au beneficiat de micul trafic, soluţie extraordinară pentru ameliorarea traiului tot mai sărăcit de crizele dictaturii comuniste.
Sursa: Centrul Cultural Mehedinţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu