În armorialul Wijnbergen, alcătuit la sfârşitul secolului al XIII-lea, apare o stemă a regelui Valahiei (Roy de Bláq[u]ie). Aceasta era reprezentată printr-un scut care cuprinde 5 brâuri, alternând aur şi roşu (nr. 1307). Aceasta a fost atribuită de către istorici (Jean N. Mănescu, Ştefan Ciobanu ş.a.) familiei voievodale a lui Litovoi. Maria Dogaru considera că stema a fost adoptată de către Litovoi în perioada anilor 1275 - 1276. 
O reprezentare asemănătoare se regăseşte şi în armorialul lui Ulric von Richental (1420 - 1430). Pe un scut de argint un leu încoronat este însoţit de o stea cu şase raze, în partea superioară, şi de o semilună în cea inferioară.
Emblema medievală a Olteniei era leul cu o spadă, dar pe fond albastru şi întors spre est, probabil direcţia de unde veneau păgânii.
În 1872 pe emblema României a fost introdus separat, în afara vulturului Munteniei şi bourului Moldovei şi simbolulOlteniei. Acest semn heraldic constă dintr-un scut roşu, încărcat cu un leu încoronat care iese dintr-o coroană antică ţinând între labe o stea cu şase raze, totul de aur. Leul a fost preluat din sigiliul mic al domnitorului Mircea cel Bătrân. Coroana aflată la bază reprezintă însemnul marelui ban.
Din 1921, stema a căpătat forma de azi, în planul al treilea al imaginii, pe fond roşu, se găseşte un leu care iese dintr-un pod (podul de la Drobeta). Atât podul cât şi leul sunt, de asemenea, aurii. Podul de la Drobeta din varianta actuală evocă cucerirea romană, latinitatea, iar leul nu mai are coroana regalităţii.
Sursa: Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu