A copilărit pe ruinele Cetăţii romane Sucidava şi se gândeşte uneori dacă nu cumva chiar această frumoasă întâmplare a născut pasiunea pentru arheologie.
De un lucru este sigur, nu ar putea face altceva. Cu Muzeul Olteniei aproape se identifică. În două săptămâni de la terminarea facultăţii era deja angajat aici. Anii s-au scurs, însă trecerea timpului nu i-a alterat o clipă bucuria de a trece pragul acestui univers cultural, încărcat el însuşi de atâtea poveşti, de atâta istorie. „Am ales drumul pe care merg şi astăzi, pentru că pe el te loveşti mereu de nevoia de cunoaştere, de dorinţa de a şti lucruri întâmplate demult“, mărturiseşte Florin Ridiche. Este un arheolog cu multă răbdare. Din 2001 merge la Desa, pe şantierul situat în mijlocul unei rezervaţii naturale, unde locuieşte cu echipa într-un pichet de grăniceri ridicat în vremea lui Carol I. Este aproape un om de-al casei în acea zonă. I-a descifrat chiar şi numele. „Este al unui principe sârb, care a domnit în secolul al XII-lea“, precizează căutătorul de mărturii istorice.
Spade, unice în Europa
Pe lângă descoperirea celor mai vechi morminte de incineraţie din SE Europei, de acum 4.500 de ani, este foarte mândru de spadele, folosite de legionarii români după împăratul Constantin cel Mare, în vremea Imperiului Roman Târziu. „Sunt singurele întregi din Europa, foarte bine conservate. Mă bucur că mi s-a întâmplat mie să le găsesc, la fel şi în cazul mormintelor, pentru că pe epoca bronzului m-am specializat din facultate“, mărturiseşte arheologul. Săpăturile i-au purtat paşii pe la Bistreţ, în judeţul Buzău, la Năieni, la Sărata Monteoru, la Cârcea. Acum este legat Desa, unde deja poate spune că a dat peste un castellum, un punct de observare a marelui oraş roman Ratiaria de pe malul bulgăresc al Dunării. Şi-a făcut mulţi prieteni printre localnici, dar şi la Facultatea de Ştiinţe Sociale, cu care colaborează de ceva timp.
Întreaga poveste a arheologului, astăzi în Adevărul de Seară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu