Arheologii au scos la iveala, in urma sapaturilor din august 2006, un cimitir roman care a apartinut probabil Legiunii XIII Gemina, stationata la sud de Dunare dupa retragerea aureliana. Printre obiectele gasite se numara fragmente de caramida cu stampila militara, vase de cult, bucati de sticla, dar si doua spade misterioase.
Arheologii doljeni au descoperit in santierul de lânga localitatea Desa un imens cimitir roman, care a apartinut cel mai probabil Legiunii XIII Gemina, retrasa la sud de Dunare in castrul de la Ratiaria, in timpul imparatului Aurelian. Mai multe indicii iesite la lumina in urma sapaturilor din ultimii doi ani vin sa intareasca aceasta idee. „In perioada 1 - 21 august s-au facut noi sapaturi pe malul Dunarii, sub coordonarea Universitatii din Craiova si a Muzeului Olteniei. In zona se afla necropola unui castru roman datat din secolele II-III. Printre obiectele gasite aici se afla si un fragment de caramida cu urmele unei stampile militare a Legiunii XIII Gemina, care a stationat dupa retragerea aureliana in castrul roman de la Ratiaria - azi, localitatea Arcer, din Bulgaria, aflata in dreptul comunei Desa. Este posibil ca acest cimitir sa fi apartinut cetatii de la Ratiaria, dar si unui mic castru construit pe malul românesc al Dunarii. In prezent, 90% din sit a fost distrus de fluviu“, a precizat Florin Ridiche, muzeograf in cadrul Muzeului Olteniei.
In luna august, pe santierul de la Desa au mai fost descoperite trei fragmente de sticla romana provenita de la partea inferioara a unor vase, fragmente de opait care aveau stampila olarului („Ianuarius“) si numeroase urcioare folosite ca vase de ofranda, depuse in morminte lânga oasele incinerate ale defunctilor. Sapaturile la Desa au inceput in 2001. Tot aici, s-au mai descoperit morminte tumulare ale unor razboinici de la inceputul epocii fierului (800 - 650 i.d.Hr.) foarte bine conservate. De asemenea, au iesit la lumina si doua morminte de incineratie de la mijlocul epocii bronzului (2500 i.d.Hr.) considerate ca fiind cele mai vechi de acest tip de la Portile de Fier. Cu acestea, apare o noua „moda“ in preistorie - raspândirea ritului incinerarii cadavrelor.
Spadele misterioase
Ipoteza ca sub apele fluviului ar fi fost un cimitir militar este sustinuta si de obiectele gasite aici.
O descoperire de anul trecut le va da ceva batai de cap specialistilor in decriptarea istoriei. In urma sapaturilor din 2005, in necropola arheologii au gasit doua spade (lat. „spatha“) din perioada romana, unicat in Estul Europei. Analogii pentru ele se mai gasesc doar in Germania si nordul Frantei. „Sunt putin ciudate, in sensul ca, desi au fost descoperite intr-o necropola romana, nu seamana cu armele aflate in dotarea armatei romane in acea perioada. Spadele romane traditionale poarta denumirea de «gladius» si au lungimea de 75 cm. Acestea sunt lungi de un metru. Prezinta urme ale tecii de lemn si au câte doua canale mediane, pentru scurgerea sângelui. Spade de acest tip au apartinut gotilor si au intrat in dotarea armatei romane in timpul imparatului Constantin cel Mare (306 - 337). Este posibil ca obiectele sa fi ramas aici din timpul unei invazii carpo-gotice sau sa se fi inceput deja fabricarea unora la fel, in castrul de la Ratiaria, unde era si o fabrica de arme“, a mai spus Florin Ridiche. In prezent, armele se afla intr-o solutie stabilizatoare, inainte sa fie „descifrate“ si expuse.
Legiunea XIII Gemina in Dacia
Inceputurile Legiunii XIII Gemina sunt obscure din cauza lipsei unor dovezi concludente si a parerilor divergente ale cercetatorilor. Th. Mommsen plaseaza inceputurile unitatii in anul 6 d.Hr. când imparatul Augustus, silit de imprejurari externe, adauga la cele 12 legiuni republicane inca opt, numerotate de la XIII la XX. Alti autori sustin ca si inainte de Augustus a existat o legiune XIII Gemina si propun pentru data infiintarii sale anii 16-15 i.d.Hr. Insigna-emblema a unitatii era leul, simbol protector pus in legatura cu perioada zodiacala in care fusese constituita.
Legiunea a participat activ la ambele campanii daco-romane si a stationat permanent in Dacia din primii ani ai intemeierii provinciei pâna la abandonarea ei de catre romani la inceputul domniei lui Aurelian. Garnizoana, pe timpul sederii in Dacia, a fost in castrul de la Apulum, cladit pe inaltimea „Cetate“ de la Alba Iulia. Sub imparatul Aurelian, legiunea este transferata la sudul Dunarii, in Dacia Ripensis (la Ratiaria). La nordul si sudul Dunarii s-au descoperit caramizi si tigle marcate cu stampila L XIII G. RAT, LE XIII GE, LEG XIII G PC.
Artiol preluat din Gazeta de Sud.
