Protest internaţional privind limitarea investigării crimelor comunismului în România

Personalităţi marcante ale militantismului anticomunist din Europa şi din lume şi-au exprimat vineri, 25 februarie 2010, la Praga, în cadrul conferinţei internaţionale Crimes of the Communist Regimes, îngrijorarea faţă de modificarea misiunii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, prin eliminarea, de către Guvernului României, a funcţiilor de investigare a crimelor comunismului şi de depunere de sesizări penale, în vederea anchetării vinovaţilor pentru aceste crime. De asemenea, participanţii la conferinţă şi-au exprimat îngrijorarea faţă de tentativele de restrângere a activităţii Institului pentru Studierea Regimurilor Totalitare din Republica Cehă.
Noi, subsemnatarii, şi instituţiile pe care le reprezentăm, ne exprimăm deosebita îngrijorare în legătură cu recentele evenimente din Republica Cehă şi din România care vor să reducă activitatea instituţiilor menite să investigheze şi să dezvăluie crimele comunismului, anume Institutul pentru Studierea Regimurilor Totalitare (Republica Cehă) şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Considerăm că aceste instituţii şi activităţile lor trebuie întărite şi susţinute pentru a asigura condamnarea crimelor comunismului şi aducerea în faţa justiţiei a celor vinovaţi. Aceste instituţii sunt esenţiale pentru a trage învăţămintele necesare prevenirii unor noi regimuri totalitare în viitor.

Considerăm, de asemenea, deosebit de important, să atragem atenţia şi să facem cunoscute atrocităţile care au fost comise în numele comunismului în Europa, precum şi pe cele care încă sunt comise în ţări unde comunismul este la putere.

Declaraţia a fost semnată de aproximativ 100 de personalităţi, printre care îi menţionăm pe:
Göran Lindblad (Suedia), Preşedinte al Comitetului de Afaceri Politice al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,
Sandra Kalniete (Letonia), fost disident al regimului comunist, Membru al Parlamentului European,

László Tökés (România), fost disident al regimului comunist, Membru al Parlamentului European
Harry Wu (USA), disident şi fost deţinut politic în China, Director Laogai Research Foundation, Washington, D.C.
Vytautas Landsbergis (Lituania), fost disident al regimului communist şi fost Preşedinte al Lituaniei, Membru al Parlamentului European
Emanuelis Zingeris (Lituania), Preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Evaluarea Crimelor Regimurilor de Ocupaţie Nazist şi Comunist în Lituania.
Nikita Petrov (Rusia), Vice-Preşedinte Memorial International Historical Enlightenment Human Rights and Humanitarian Society, Moscova
Naděžda Kavalírová (Czech Republic), Preşedinte Confederaţia deţinuţilor politici din Republica Cehă.
Martin Mejstřík (Czech Republic), lider al Revoluţiei de Catifea, fost senator al Republicii Cehe.
Vasil Kadrinov (Bulgaria), Director, Hannah Arendt Centre Bulgaria
Marina Jelić (Serbia), Director Executiv, Center for Peace and Democracy Development

Sursa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc

Doneaza fara sa dai nimic adica: "doi la suta" !!!

"Doi la suta" - reprezinta posibilitatea pe care orice persoana care realizeaza un venit impozabil, sub forma de salariu, sau venit din activitatea de liber-profesionist o are de a dirija doua procente din impozitul datorat statului catre o organizatie non-guvernamentala.

Doneaza 2% ONG-ului "Speranta Pentru Animale" din Craiova si astfel participi direct tu insuti la lupta pentru protejarea drepturilor animalelor.

Nu uitati!
Daca nu completati o astfel de fisa, banii respectivi raman in gestiunea statului si in nici un caz nu vor ajunge sa fie dirijati catre rezolvarea problemelor animalelor.

Puteti completa o astfel de fisa deja imprimata cu datele Asociatiei Speranta pentru Animale in sala de asteptare de la clinica Family Vet sau puteti descarca o fisa de aici sau de aici si sa o depuneti la clinica, completata cu datele dvs.

Adresa clinicii: strada Stefan cel Mare nr. 104
Email: sperantapentruanimale@yahoo.com

Legionari romani ingropati la Desa

Arheologii au scos la iveala, in urma sapaturilor din august 2006, un cimitir roman care a apartinut probabil Legiunii XIII Gemina, stationata la sud de Dunare dupa retragerea aureliana. Printre obiectele gasite se numara fragmente de caramida cu stampila militara, vase de cult, bucati de sticla, dar si doua spade misterioase.



Arheologii doljeni au descoperit in santierul de lânga localitatea Desa un imens cimitir roman, care a apartinut cel mai probabil Legiunii XIII Gemina, retrasa la sud de Dunare in castrul de la Ratiaria, in timpul imparatului Aurelian. Mai multe indicii iesite la lumina in urma sapaturilor din ultimii doi ani vin sa intareasca aceasta idee. „In perioada 1 - 21 august s-au facut noi sapaturi pe malul Dunarii, sub coordonarea Universitatii din Craiova si a Muzeului Olteniei. In zona se afla necropola unui castru roman datat din secolele II-III. Printre obiectele gasite aici se afla si un fragment de caramida cu urmele unei stampile militare a Legiunii XIII Gemina, care a stationat dupa retragerea aureliana in castrul roman de la Ratiaria - azi, localitatea Arcer, din Bulgaria, aflata in dreptul comunei Desa. Este posibil ca acest cimitir sa fi apartinut cetatii de la Ratiaria, dar si unui mic castru construit pe malul românesc al Dunarii. In prezent, 90% din sit a fost distrus de fluviu“, a precizat Florin Ridiche, muzeograf in cadrul Muzeului Olteniei.

In luna august, pe santierul de la Desa au mai fost descoperite trei fragmente de sticla romana provenita de la partea inferioara a unor vase, fragmente de opait care aveau stampila olarului („Ianuarius“) si numeroase urcioare folosite ca vase de ofranda, depuse in morminte lânga oasele incinerate ale defunctilor. Sapaturile la Desa au inceput in 2001. Tot aici, s-au mai descoperit morminte tumulare ale unor razboinici de la inceputul epocii fierului (800 - 650 i.d.Hr.) foarte bine conservate. De asemenea, au iesit la lumina si doua morminte de incineratie de la mijlocul epocii bronzului (2500 i.d.Hr.) considerate ca fiind cele mai vechi de acest tip de la Portile de Fier. Cu acestea, apare o noua „moda“ in preistorie - raspândirea ritului incinerarii cadavrelor.

Spadele misterioase

Ipoteza ca sub apele fluviului ar fi fost un cimitir militar este sustinuta si de obiectele gasite aici.

O descoperire de anul trecut le va da ceva batai de cap specialistilor in decriptarea istoriei. In urma sapaturilor din 2005, in necropola arheologii au gasit doua spade (lat. „spatha“) din perioada romana, unicat in Estul Europei. Analogii pentru ele se mai gasesc doar in Germania si nordul Frantei. „Sunt putin ciudate, in sensul ca, desi au fost descoperite intr-o necropola romana, nu seamana cu armele aflate in dotarea armatei romane in acea perioada. Spadele romane traditionale poarta denumirea de «gladius» si au lungimea de 75 cm. Acestea sunt lungi de un metru. Prezinta urme ale tecii de lemn si au câte doua canale mediane, pentru scurgerea sângelui. Spade de acest tip au apartinut gotilor si au intrat in dotarea armatei romane in timpul imparatului Constantin cel Mare (306 - 337). Este posibil ca obiectele sa fi ramas aici din timpul unei invazii carpo-gotice sau sa se fi inceput deja fabricarea unora la fel, in castrul de la Ratiaria, unde era si o fabrica de arme“, a mai spus Florin Ridiche. In prezent, armele se afla intr-o solutie stabilizatoare, inainte sa fie „descifrate“ si expuse.

Legiunea XIII Gemina in Dacia

Inceputurile Legiunii XIII Gemina sunt obscure din cauza lipsei unor dovezi concludente si a parerilor divergente ale cercetatorilor. Th. Mommsen plaseaza inceputurile unitatii in anul 6 d.Hr. când imparatul Augustus, silit de imprejurari externe, adauga la cele 12 legiuni republicane inca opt, numerotate de la XIII la XX. Alti autori sustin ca si inainte de Augustus a existat o legiune XIII Gemina si propun pentru data infiintarii sale anii 16-15 i.d.Hr. Insigna-emblema a unitatii era leul, simbol protector pus in legatura cu perioada zodiacala in care fusese constituita.

Legiunea a participat activ la ambele campanii daco-romane si a stationat permanent in Dacia din primii ani ai intemeierii provinciei pâna la abandonarea ei de catre romani la inceputul domniei lui Aurelian. Garnizoana, pe timpul sederii in Dacia, a fost in castrul de la Apulum, cladit pe inaltimea „Cetate“ de la Alba Iulia. Sub imparatul Aurelian, legiunea este transferata la sudul Dunarii, in Dacia Ripensis (la Ratiaria). La nordul si sudul Dunarii s-au descoperit caramizi si tigle marcate cu stampila L XIII G. RAT, LE XIII GE, LEG XIII G PC.

Artiol preluat din Gazeta de Sud.

Oltenii din Desa şi-au alergat caii în Sâmbăta lu’ Sântoader

Obiceiul, cunoscut sub numele de Încuratul cailor, este de când lumea în comuna doljeană. Flăcăii l-au preluat de la bătrânii lor şi îl duc mai departe cu fală, dar şi cu pricepere, căci este ziua dichisirii cabalinelor.

Nimic n-a stat în calea întrecerii cailor şi călăreţilor din Desa şi din localităţile învecinate, Poiana Mare şi Ciupercenii Noi. Nici frigul, nici drumul de la marginea comunei care era tot un nămol. Şi nu numai acum, ci de când se tot ţine obiceiul „Încuratul cailor“ în sâmbăta Sfântului Toader, prima după Lăsatul Secului. „Ca ritual, gonirea cailor avea drept scop alungarea spiritelor rele, cuibărite în timpul iernii. În această zi comunitatea putea să aprecieze vrednicia feciorilor, după modul cum se prezentau caii lor, după cum şi-au îngrijit animalele în timpul iernii“, spune Nicolae Dumitru, referent în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj. Gheorghiţă Rotaru, directorul Căminului cultural Desa susţine că este şansa gospodarilor să arate cât sunt de vrednici. „Le-a intrat în sânge obiceiul. Fac totul pentru caii lor“, spune Rotaru.

Reestul articolului aici.

sursa: Adevarul.

Insigne cu Zbârlituri & Câini cu lipici handymade

Insigne handymade – 8 lei bucata.
Pentru detalii , comenzi, vorbim pe messenger sau prin mail - cercelul.voinic@yahoo.com - livrarea se face personal in craiova; colet postal in tara, la care se adauga taxele postale de 7 lei- comanda minima pentru celelalte orase e de 20 lei.





Mai multe modele puteti vedea aici.

SAY NO TO HOLOCAUST OF STRAYS IN ROMANIA

WE, THE UNDERSIGNED HEREBY PROTEST AGAINST THE PROPOSAL OF THE PREFECT OF BUCHAREST, MR. MIHAI ATANASOAIE, TO CHANGE THE EXISTING LAW FOR THE PROTECTION OF ANIMALS AND TO ALLOW THE EUTANASY OF STRAY ANIMALS.
IT IS INACCEPTABLE AND AGAINST ALL THE EUROPEAN LAWS TO ALLOW THIS HOLOCAUST OF STRAY ANIMALS. THERE ARE OTHER METHODS TO DEAL WITH THIS PROBLEM. A MASSIVE CAMPAIGN OF SPAYING AND VACCINATING, BUILDING OF SHELTERS AND A PROGRAM OF ADOPTIONS COULD SOLVE THE ISSUE OF STRAYS. YES IT WILL TAKE MORE TIME, BUT IF WE CONSIDER OURSELVES CIVILIZED, EUROPEAN AND THE MOST IMPORTANT HUMANS, THEN WE MUST CHOOSE THIS WAY. EUTANASY IS ACCEPTED ONLY IN THE MOST EXTREME CASES, WHEN AN ANIMAL HAS A FATAL DISEASE.
PLEASE DON'T CHANGE THE ACTUAL LAW AND TRY TO RESOLVE THIS PROBLEM IN A CIVILIZED WAY! KILLING CAN NEVER BE A SOLUTION! PLEASE CHOOSE LIFE!

Petitia o puteti semna aici!

Fost deţinut politic: "Îmi strângeau mâinile în balamalele uşii până îmi zvâcnea sângele"

Un supravieţuitor al lagărelor de exterminare de pe Valea Nistrului povesteşte cum comuniştii l-au maltratat şi i-au distrus întreaga viaţă. Pensionarul se luptă acum cu statul român, pentru despăgubiri în valoare de 2. 000.000 de lei, şi economiseşte bani ca să ajungă la CEDO.

Restul articolului poate fi citit aici.

Sursa: Adevărul

DRAGOBETELE – ZEUL DRAGOSTEI LA ROMÂNI

Spre deosebire de zeii Panteonului grec şi roman care, prin relaţiile incestuoase şi nesfârşitele lor uzurpări şi înşelăciuni intraseră încă din antichitate într-un proces firesc de dezintegrare, zeii Panteonului românesc continuă să-şi mai facă apariţia în peisajul spiritual contemporan. Ei au zile de celebrare în calendarul popular, sunt respectaţi şi, uneori, mai temuţi ca sfinţii creştini, sunt invocaţi pentru alungarea secetei, pentru aflarea ursitei, pentru căsătoria fetelor şi rezolvarea altor probleme presante.
În această lume fantastică a panteonului românesc o importantă reprezentare mitică este Dragobetele. Reprezintă zeul dragostei la români, identificat cu Eros, zeul grec al iubirii şi Cupidon, zeul roman al dragostei. El are dată fixă de celebrare pe 24 februarie. La această dată se credea că se logodesc păsările cerului şi cele domestice. De la sărbătoarea simbolică a logodnei păsărilor cerului s-a extins tot simbolic şi la oameni, devenind astfel o sărbătoare a erotismului, a însurăţirii fetelor şi înfrăţirii băieţilor, a logodnelor.
Făptura mitică ce personifică logodna păsărilor şi prin extensiune a fetelor şi băieţilor este „zânul” Dragobete. Chiar numele – Dragobete – semnifică întruchiparea unei făpturi dragi, mitico – erotice. După o legendă mitică, „Dragobete (Iova) era fiul Babei Dochia” ceea ce înseamnă o presupusă filiaţiune mitică anterioară denumirii lui ca atare. El este considerat Cap de primăvară şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică (cel care moare şi renaşte în Sâmbăta Floriilor). Înfăţişat adesea ca tânăr, voinic, frumos şi bun, inspira fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată. El patrona sărbătoarea petrecerilor.
La 24 februarie, ziua de Dragobete, gospodinele dădeau o hrană erotogenică păsărilor domestice, iar pentru păsările cerului zvârleau pe acoperişurile caselor boabe de mei, grâu, orz, secară. De Dragobete nu se sacrificau păsările domestice şi nici nu se vânau sau se blestemau cele sălbatice. Aceste restricţii urmăreau să nu tulbure rostul împerecherilor, pentru că în această zi păsările nemigratoare se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile în care îşi vor creşte puii.
Asemănător păsărilor, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească, să facă Dragobetele, pentru a fi îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. În satele judeţului Olt, dacă timpul era favorabil, fetele şi flăcăii organizau hora satului în pădure unde dansau, chiuiau, se veseleau, culegeau primele flori ale primăverii şi glumeau între ei. Glumele se refereau mai ales la simpatiile sau antipatiile dintre băieţi şi fete.
Considerând că sărutul în ziua de Dragobete este de bun augur, fetele se lăsau şi chiar doreau să fie sărutate de băieţi. La sate se poate auzi şi astăzi zicala „Dragobetele sărută fetele!”.
Fiecare băiat căuta să - şi sărute partenera preferată în văzul tuturor. Când doi tineri doreau să sărute aceeaşi fată, ea se lăsa sărutată de cel pe care-l prefera. Fata care era sărutată în văzul tuturor se considera logodită cu partenerul ei de sărut, pe un an, pentru a putea urmări cât de constante sunt sentimentele lor reciproce. Părinţii erau satisfăcuţi sau nesatisfăcuţi, după pretenţiile ce le aveau pentru copiii lor.
Ziua de Dragobete era aşteptată cu nerăbdare nu numai de fete şi flăcăi ci şi de femeile tinere, în special de femeile văduve, care credeau că dacă atingeau cu mâna un bărbat străin, deveneau drăgăstoase şi dorite peste an.
Tot de Dragobete se făceau însurăţirile între fete şi înfrăţirile între băieţi, mai rar între băieţi şi fete. Aceste fraternizări se realizau prin îndeplinirea unor rituri vechi, cu substrat magic.
Înfrăţirile şi însurăţirile erau în trecut destul de riguroase. Ritul se desfăşura în cete de vârstă şi de sex, pe afinităţi selective. În faţa cetei, partenerii îşi incizau braţul stâng cu semnul crucii (semnul crucii solare, nu creştine), până la sângerare, se amesteca sângele suprapunându-se zgârieturile sângerânde una peste alta şi reciproc îşi sugeau sângele cei înfrăţiţi. Aşa se declarau băieţii fraţi şi fetele surate. Urmau îmbrăţişarea şi juruinţa reciprocă de sinceritate şi întrajutorare până la moarte. Când unul dintre cei înfrăţiţi murea, celălalt trebuia dezlegat, adică desfrăţit sau dessurăţit la mormântul fratelui decedat şi înfrăţit cu un alt partener, în alt loc, cât mai departe de mormânt.
Cei ce se înfrăţeau sau se însurăţeau dădeau un ospăţ pentru prietenii lor, care se legau între ei să se înfrăţească şi ei la rândul lor cât mai curând posibil.
Fraternitatea rituală de tipul înfrăţirii şi însurăţirii fost un rit străvechi la tracii nord – dunăreni (daci) cât şi la tracii sud – dunăreni (moesi şi odrisi) ca şi la iliri. Dragobetele este similar cu Năvalnic (Limba vacii), personificare a unei specii de ferigă, cu frunze mari, lanceolate, dispuse în rozetă, care creşte prin păduri şi pe terenuri stâncoase şi împădurite, invocat de vrăjitoare în farmecele de dragoste.
Recoltarea năvalnicului în scopuri malefice se făcea la miezul nopţii de vrăjitoarea dezbrăcată şi despletită care se strâmba şi schimonosea în faţa plantei. Când era invocată în scopuri benefice, planta se recolta dimineaţa, înainte de a cădea roua, era adusă în sat şi aruncată pe sub streaşina casei sau purtată în sân de fete şi neveste pentru dragoste. Când cineva merge la pădure să culeagă Năvalnic trebuie să nu fie supărat, pentru că el cere veselie şi voie bună: „Cum năvăleşte lumea la zahăr, aşa să năvălească şi dragostea la mine în casă”-
Scenariul ritual al culegerii Năvalnicului de dragoste cuprinde mai multe secvenţe: descoperirea locului unde creşte Năvalnicul; prosternarea şi efectuarea semnului crucii; depunerea ofrandelor (sare, zahăr, pâine) la rădăcina lui; pronunţarea unei rugi, în şoaptă sau în gând; scoaterea plantei din pământ şi păstrarea ei la loc de cinste; scalda rituală în care se pune Năvalnicul.
În ziua de Dragobete (24 februarie) se făceau cele mai multe vrăji de dragoste. În această zi fetele purtau la ureche muguri ai arborilor de pădure pe care chiar ele îi culegeau şi îi numeau Dragobeţi (simbol al dragostei juvenile).

material realizat de Claudia Balaş

Un nou prilej de a sustine Rosia Montana: semneaza declaratia celor 70 de organizatii!

Rosia Montana are nevoie din nou de sprijinul nostru.
Sustine declaratia initiata de 70 de organizatii de mediu prin care se
critica includerea in programul de guvernare a proiectului minier de la
Rosia Montana si recentele luari publice de pozitie ale mai multor inalti
demnitari pe aceasta tema.

Exprima-ti nemultumirea fata de ultimele actiuni intreprinse de
autoritatile romane, vadit partinitoare intereselor unei companii private.
Intr-o incercare disperata de autorizare a controversatului proiect de la
Rosia Montana, autoritatile arata un dispret total fata de legi si
sentinte judecatoresti. Pentru a aproba acest proiect autoritatile ar
trebui sa treaca peste 12 ani
de eforuri ale localnicilor
si
societatii
civile romanesti si internationale. Presupusele beneficii aduse de acest
proiect au fost desfiintate in repetate randuri de numeroase foruri
stiintifice de prestigiu din tara si
strainatate.
Contribuie si tu la Salvarea Rosiei Montane.
Semneaza petitia ce insoteste declaratai celor 70 de organizatii!

Petitia poate fi semnata aici sau aici.

Imagini vechi Caracal