tag:blogger.com,1999:blog-67843921415212963982024-03-05T08:03:30.228+02:00Oltenia Istoricaun site cu informatii despre istoria si traditiile OltenieiMarius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.comBlogger158125tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-53040062875390441112015-11-22T00:27:00.001+02:002015-11-22T00:27:50.941+02:00Expoziţia „Aurul şi Argintul Antic al României” la Muzeul Olteniei<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrbZjwB_D7NKfg0kSg3zzHTqk0PcEGiwNP7OHy26IIBd6gX73k7yj1BcZs9OpnXZ3mcEWYYk3xvyCoVplo3E0ozSrk4fcrkFVQhUVXR_Y-sdRDpSh-I8N8tkSKW_XP8DF6MgwanTdMZ73I/s1600/12244421_913918542029845_8107304766794986326_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrbZjwB_D7NKfg0kSg3zzHTqk0PcEGiwNP7OHy26IIBd6gX73k7yj1BcZs9OpnXZ3mcEWYYk3xvyCoVplo3E0ozSrk4fcrkFVQhUVXR_Y-sdRDpSh-I8N8tkSKW_XP8DF6MgwanTdMZ73I/s400/12244421_913918542029845_8107304766794986326_o.jpg" /></a></div>
Sursa: <a href="http://www.facebook.com/muzeul.olteniei/"></a>
În perioada 19 noiembrie 2015 - 31 ianuarie 2016, Muzeul Olteniei Craiova, cu sprijinul Consiliului Judeţean Dolj, are onoarea de a găzdui şi prezenta publicului expoziţia eveniment „Aurul şi Argintul Antic al României”, cel mai important proiect expoziţional, de anvergură naţională, realizat în România în ultimii 20 de ani, manifestare organizată sub egida Ministerului Culturii, de către Muzeul Naţional de Istorie a României, în colaborare cu 31 de muzee de arheologie şi istorie din ţară.
Eveniment original atât prin maniera de abordare a problematicii istorice, cât şi prin asocierea inedită a celor mai frumoase piese din colecţiile patrimoniale ale celor 32 de muzee participante la proiect, expoziţia „Aurul şi Argintul Antic al României” se doreşte a fi un spaţiu de comunicare şi (re)descoperire a unei multitudini de istorii din trecutul României.
O impresionantă incursiune istorică, realizată de specialiştii Muzeului Naţional de Istorie a României şi ai muzeelor din ţară, într-o perioadă de peste 6.000 de ani, a permis ca publicul să aibă posibilitatea de a vedea, reunite într-un singur proiect, capodoperele orfevrăriei preistorice şi antice din ţara noastră - în fapt, peste 1.000 de piese arheologice din metale preţioase, de o valoare istorică deosebită, descoperite de-a lungul ultimelor două secole pe teritoriul României.
Aparent inalterabile, de o frumuseţe aparte, încărcate cu profunde şi multiple calităţi şi sensuri simbolice, exponatele proiectului „Aurul şi Argintul Antic al României” reprezintă unele dintre cele mai valoroase bunuri din patrimoniul cultural al ţării noastre, multe unice în Europa şi în lume, oferind ocazia de a admira obiecte în care valoarea intrinsecă a materialului se îmbină cu măiestria execuţiei, dar şi cu bogăţia simbolică.
Relaţia dintre ipostazele metalului preţios şi universul material al diferitelor epoci şi perioade istorice este surprinsă, într-o anumită măsură, prin redarea în integralitate a contextelor din care au fost selectate piesele din aur şi argint.
Insignă, însemn, prestigiu, sacralitate, bogăţie sau pur şi simplu podoabă - acestea sunt doar câteva dintre sensurile pe care le pot concentra piesele din metale preţioase. De-a lungul timpului, în slujba evidenţierii acestor roluri au fost investite pricepere tehnică, îndemânare şi imaginaţie, care au condus şi către o mare diversitate formală.
Artefactele, expuse într-un spaţiu expoziţional de aproape 300 mp, reprezintă adevărate puncte de referinţă în arta metalului preţios punând în valoare efectele cromatice ale combinaţiei dintre strălucirea multicoloră a pietrelor preţioase şi cea a aurului şi argintului. Astfel, întâlnim în expoziţie piese precum diadema de la Buneşti-Avereşti, în care siluetele animalelor fantastice şi formele florale elaborate se îmbinau cu accentele de culoare conferite de incrustaţiile cu email sau pastă de sticlă, obiecte din inventarele ansamblurilor princiare getice (Craiova, Cucuteni-Băiceni, Agighiol sau Peretu). Se evidenţiază diversitatea şi bogăţia de forme a orfevrăriei dacice (brăţările plurispiralice din aur descoperite în zona cetăţii de la Sarmizegetusa Regia sau tezaure precum cele de la Sâncrăieni, Peteni, Drăgeşti, Tăşad, Sacalasău, Rociu, Bălăneşti etc.) şi, nu în ultimul rând, inventarele funerare şi tezaurele Evului Mediu Timpuriu sau Antichităţii Târzii, (Pietroasa, Apahida, Cluj-Someşeni sau Histria).
Reprezentând un reper de referinţă al arheologiei din sud-vestul ţării, Muzeul Olteniei Craiova contribuie la proiectul „Aurul şi Argintul Antic al României” cu 89 de piese din aur şi argint, dintre care remarcăm tezaurul de la Vârtop, compus din 45 de monede şi numeroase alte obiecte de podoabă, dar şi piese din aur de la Romula (un medalion şi un inel), precum şi alte artefacte (coliere, pandantive, brăţări, inele), descoperite în siturile arheologice din judeţele Dolj (Moţăţei, Drănic, Daneţi, Maglavit, Fântânele), Mehedinţi şi Olt. Printre cele mai impresionante piese se numără şi un disc metalic, parte a unui scut datat la sfârşitul Epocii Bronzului şi începutul Epocii Fierului.
Muzeul Naţional de Istorie a României a demarat acest proiect expoziţional în decembrie 2013, iar, până în prezent, expoziţia a fost itinerată la Timişoara, Oradea, Satu-Mare, Sibiu, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Alba Iulia, Buzău, Craiova, urmând ca, din luna februarie 2016, să îşi continue periplul prin ţară către Piteşti, Iaşi, Constanţa, Piatra Neamţ şi Suceava.
Expoziţia „Aurul şi Argintul Antic al României” va fi deschisă publicului începând cu ziua de joi, 19 noiembrie, la sediul Secţiei Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei Craiova, din strada Madona Dudu, nr. 14, putând fi vizitată până la data de 31 ianuarie 2016, zilnic, de luni până duminică (cu excepţia sărbătorilor legale, respectiv 25-27 decembrie 2015 şi 1-3 ianuarie 2016), între orele 9.00 şi 17.00.
Preţurile biletelor vor fi cele practicate în mod obişnuit de muzeul craiovean: 5 lei pentru adulţi şi 2,5 lei pentru elevi, studenţi, pensionari.Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-55403144254288277062013-04-01T21:21:00.000+03:002013-04-01T21:23:14.970+03:00Muzeul Olteniei-Expozitie cu arme albe si de foc din colectiile Brukhental
O foarte interesanta expozitie de arme albe si de foc precum si de obiecte din cositor s-a inaugurat astazi la Sectia de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei din Craiova.Articol detaliat <a href="http://www.cvlpress.ro/01.04.2013/expozitie-cu-arme-albe-si-de-foc-din-colectiile-muzeului-brukenthal-din-sibiu/">Cuvantul Libertatii</a>Cristian C.http://www.blogger.com/profile/11949178751456745992noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-77621902754924472732013-03-13T21:15:00.000+02:002013-03-13T21:15:38.357+02:00Localitati din Oltenia-Brabova Articol despre comuna Brabova,unde exista una din cele doua monumente arhitectonice ale judetului denumite cule.Mai multe informatii <a href="http://www.gds.ro/Comunitate/2013-03-08/Brabova,+comuna+amintirilor">aici</a>Cristian C.http://www.blogger.com/profile/11949178751456745992noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-69880702530349254252012-09-07T12:49:00.002+03:002012-09-07T12:53:58.224+03:00Descoperiri interesante pe santierele arheologice ale Muzeului Olteniei Articol amplu despre santierele arheologice ale Muzeului Olteniei,cele de la Desa,Cioroiu Nou si Racarii de Jos.
Articol <a href="http://www.cvlpress.ro/03.09.2012/campaniile-arheologice-de-la-cioroiu-nou-si-desa-imbogatesc-si-in-2012-colectiile-muzeului-olteniei/">aici</a>Cristian C.http://www.blogger.com/profile/11949178751456745992noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-15287235822520833512012-02-07T15:57:00.002+02:002012-02-07T16:00:11.777+02:00Noua expozitie permanenta de plaeontologie de la Muzeul Olteniei - Stiintele Naturii<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpirvuBl81QiBJr5u2GMdFs4ZUzBmMeTFTj4JCPfVg6qWqzXaPDMIWuLB30bXH7YUpbS1UW9E0IO45v1PMf16o6HPsJKDxcQWiqNf9F07oD7obMnOXZyiMtRwHURVELDcO-9wR8XQpc4Du/s1600/430408_125907077529728_100003313102537_126502_226694025_n.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 283px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpirvuBl81QiBJr5u2GMdFs4ZUzBmMeTFTj4JCPfVg6qWqzXaPDMIWuLB30bXH7YUpbS1UW9E0IO45v1PMf16o6HPsJKDxcQWiqNf9F07oD7obMnOXZyiMtRwHURVELDcO-9wR8XQpc4Du/s400/430408_125907077529728_100003313102537_126502_226694025_n.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5706392953385840738" /></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-64373881789683051732012-01-12T21:11:00.003+02:002012-01-12T21:16:25.187+02:00Casa Băniei poate fi vizitată şi virtualÎn ultima vreme, o serie de importante muzee din România au reuşit să implementeze platforme pentru o vizitare virtuală: Muzeul Naţional Peleş, Pelişor, Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” sau Complexul Naţional Muzeal „Astra” din Sibiu. De curând, şi Casa Băniei – monument de arhitectură medievală şi cea mai veche construcţie civilă din Craiova – poate fi explorată online, utilizatorii site-ului Muzeului Olteniei putând să descopere, stând în faţa calculatorului, toate ungherele clădirii. Plimbarea – una gratuită şi posibilă la orice oră din zi şi din noapte – este posibilă graţie mai multor imagini panoramice de 360 de grade ce oferă o viziune de ansamblu asupra frumuseţii şi importanţei colecţiilor de artă tradiţională. Reprezentanţii instituţiei spun că în ultima vreme lucrează intens pentru ca Muzeul Olteniei să se bucure de o mai mare prezenţă în mediul online, fapt care duce la promovarea sa şi la atragerea de noi vizitatori. O dovadă în plus este şi existenţa unui cont pe reţeaua Facebook.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">17 muzee mari din lume, vizitabile cu Google Art Project. Nici unul din România…</span><br /><br />n 2007, Google lansa Google Street View, un program cu ajutorul căruia poţi vizita oraşe din toată lumea. În 2011, compania a lansat şi Art Project, care permite vizitarea online a 17 muzee mari din lume: Galeriile Uffizi (Florenţa), Tretiakov (Moscova), Ermitage (Sankt Petersburg), Rijksmuseum (Rembrandt-Amsterdam), Tate Britain (Londra), MoMa (Muzeul de Artă Modernă, New York), Palatul Versailles, National Gallery (Londra), Van Gogh (Amsterdam), Alte Nationalgalerie (Berlin) ş.a. Peste 1.000 de tablouri, între care unele picturi celebre, au fost scanate, digitalizate, fiind la îndemâna oricărei persoane conectate la Internet. Din păcate, nici o instituţie românească nu se numără printre cele 17, însă până când se va întâmpla acest lucru doritorii pot sa le vadă pe site-urile lor.<br /><br />Prima consecinţă a disponibilităţii platformelor pentru vizitarea virtuală, prin intermediul Internetului, a fost creşterea numărului de vizitatori. De exemplu, Castelul Peleş din Sinaia – reşedinţa de vară a regelui Carol I – are, conform statisticii oferite de reprezentanţii instituţiei, prin monitorizarea Google Analitics, 62.000 de vizitatori unici pe lună, care fac un tur virtual al teraselor, curţii interioare, holului de onoare, Salonului Florentin sau Sălii Mari de Arme, pe site-ul www.peles.ro. Prezenţa pe Internet a Muzeului Naţional Peleş este completată de conturile pe Facebook şi pe Twitter, reţele de socializare pe care sunt organizate diferite concursuri, câştigătorii primind bilete gratuite pentru vizitarea muzeului. Cei care aleg o plimbare virtuală prin Muzeul „Astra” din Sibiu – unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din România şi din sud-estul Europei – au la dispoziţie pe www.muzeulastra.ro imagini din Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale, Muzeul de Etnografie universală „Franz Binder” şi Muzeul de Etnografie şi Artă Populară săsească „Emil Sigerus”. Ca un fapt inedit, la Muzeul Ţăranului Român (www.tur.muzeultaranuluiroman.ro) – care deţine în patrimoniu aproximativ 90.000 de piese – imaginea este completată cu documente sonore şi vizuale culese în urma cercetărilor de teren.<br /><br />În general, navigarea virtuală prin muzee este destul de simplă, fie că e vorba de ferestre deschise în pagina muzeului sau de „full screen”, folosindu-se atât cursorul de mouse (pentru plimbare), fie săgeţile din meniu (explorare la 360 de grade).<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Imagini panoramice şi funcţie „zoom” pentru toate cele 14 săli deschise publicului</span><br /><br />De curând, şi Muzeul Olteniei din Craiova oferă posibilitatea unei vizitări online a expunerii de bază de la Secţia de Etnografie, pe site-ul www.muzeulolteniei.ro, la secţiunea Casa Băniei. «Aşa cum spuneam şi anul trecut, una dintre priorităţile noastre este maximizarea vizibilităţii instituţiei prin diverse mijloace multimedia. Anunţam încă de-atunci intenţia ca muzeul să poată fi vizitat şi virtual, ca orice alt mare muzeu din această lume. Ne-a luat ceva timp, trebuie să recunosc, dar asta nu din cauza faptului că nu eram noi pregătiţi pentru a duce la bun sfârşit un astfel de proiect, ci pentru că, din păcate, legislaţia românească privind achiziţiile publice este din ce în ce mai greoaie şi mai complicată. Aşa că abia spre sfârşitul anului am reuşit să finalizăm proiectul», a explicat Mihai Fifor, managerul muzeului. „Este cu adevărat o reuşită. Practic, poţi sta acasă şi din fotoliu să vizitezi expoziţia de bază cea nouă, care a fost inaugurată în urmă cu exact un an, în ianuarie 2011, în clădirea complet reabilitată a Casei Băniei”, a adăugat acesta.<br /><br />Turul virtual al Casei Băniei este unul deosebit de bogat, compus din multiple panorame pentru fiecare sală din interior, însă cel ce accesează site-ul muzeului poate vizualiza şi o serie de imagini din exteriorul clădirii. „Sunt între 400 şi 500 de fotografii, fiecare cu o rezoluţie cât se poate de bună, de 10 megapixeli, şi care, îmbinate, dau imaginea celor 14 încăperi vizitabile în cadrul acestui tur virtual. Sunt imagini panoramice de 360 de grade, dar există şi funcţia „zoom”, adică posibilitatea de a apropia fiecare piesă din expoziţie, pentru a fi descoperite detaliile. Este, aşadar, o modalitate cât se poate de civilizată şi de modernă de a vedea oferta unei instituţii muzeale”, a mai spus Mihai Fifor.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Merită, totuşi, să vedeţi expoziţia „pe viu”! Un bilet nu costă nici măcar 1 euro…</span><br /><br />Plimbarea virtuală se face prin expoziţia permanentă, desfăşurată pe două niveluri: în două săli de la demisol, adică în vechile pivniţe ale Casei Băniei – „Facerea pâinii” (cultivarea grâului în Oltenia, cu simbolurile şi ritualurile pâinii), iar în alte nouă de la etaj – „Ritmurile vieţii” (ceramică oltenească, meşteşugurile cojocăritului şi ţesutului, nunta la olteni, obiecte religioase). Cu totul, câteva mii de piese. În alte trei săli de la parterul clădirii îşi află locul o fascinantă expoziţie de păpuşi, realizată în parteneriat cu Asociaţia Culturală „GAG” din Craiova, precum şi ateliere de olărit, ţesut, iconărit etc.<br /><br />Dacă totuşi aveţi posibilitatea să ajungeţi până la Casa Băniei – situată în Craiova, pe strada „Matei Basarab” nr. 16, vizavi de Catedrala Mitropolitană –, merită să vedeţi „pe viu” expoziţia de artă populară şi pe cea de păpuşi. Nu e gratis, dar nici foarte mult nu costă un bilet: doar 3,64 lei pentru adulţi şi 1,82 lei pentru copii, adică mai puţin de 1 euro…<br /><br /><span style="font-weight:bold;">În curând, şi Secţia de Ştiinţele Naturii va fi deschisă internauţilor</span><br /><br />În curând, Muzeul Olteniei va oferi posibilitatea efectuării unui tur virtual şi la Secţia de Ştiinţele Naturii, o secţiune în acest sens urmând a fi creată tot pe site-ul instituţiei, www.muzeulolteniei.ro. De altfel, Secţia va putea fi integral disponibilă pentru vizitarea „în realitate” în această toamnă.<br /><br />«La sfârşitul acestei luni sau, cel mai târziu, în prima săptămână a lui februarie vom inaugura parterul Secţiei de Ştiinţele Naturii, unde vom deschide expoziţia de bază „Oltenia – Terra fosilis” – o investiţie de aproape 15 miliarde de lei vechi a Consiliului Judeţean Dolj», a precizat managerul Muzeului Olteniei, Mihai Fifor.<br /><br />Repunerea totală în circuit a acestei Secţii va fi făcută odată cu deschiderea etajului al doilea, unde va fi amenajat un planetariu – singurul din această parte a ţării. „Este cât se poate de spectaculos şi de interesant pentru oricine vrea să ştie câte ceva despre sistemul solar, despre bolta cerească”, a adăugat Mihai Fifor.<br /><br />Modernizarea atât a parterului, cât şi a etajului al doilea ale Secţiei reprezintă o investiţie sută la sută a Consiliului Judeţean Dolj, etajul întâi al clădirii fiind reabilitat în 2007, printr-un proiect PHARE, realizat tot cu sprijinul administraţiei judeţene.<br /><br />„Urmează ca anul acesta să ne concentrăm pe identificarea resurselor financiare pentru realizarea expoziţiei de bază de la Secţia de Istorie-Arheologie, o expoziţie care, după cum arată proiectul de arhitectură recepţionat în decembrie 2011, va fi unicat în România. O expoziţie bazată foarte mult pe tehnologie, pe media”, explică managerul Muzeului Olteniei, adăugând că „ respectivul proiect a fost realizat de o societate din Spania, specializată în designul de expoziţii muzeale, care a câştigat licitaţia.<br /><br />Pentru realizare propriu-zisă a expoziţiei vor fi solicitate fonduri europene, deoarece „investiţia are o valoare foarte mare şi nu poate fi susţinută cu fonduri din bugetul Consiliului Judeţean Dolj”, explică Mihai Fifor. „Optimist, gândim pentru 2014 redeschiderea Secţiei de Istorie-Arheologie. De altfel, 2015 înseamnă centenarul existenţei Muzeului Olteniei şi ne-am dori ca în cadrul acelor manifestări aniversare să inaugurăm circuitele expoziţionale la toate cele trei secţii, redate integral vizitării”, a mai spus acesta.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Sala Filarmonicii „Oltenia” este accesibilă online</span><br /><br />«Toate instituţiile de spectacol importante oferă această oportunitate de a te plasa, chiar dacă numai virtual, în acel spaţiu şi a-l putea viziona tridimensional. Este, practic, o primă impresie pe care o poţi lăsa cuiva interesat de Filarmonica „Oltenia”. Lucru foarte important pentru noi», spune Gabriel Marciu, manager al acestei instituţii care, de asemenea, are pe site-ul propriu, www.filarmonica-oltenia.ro, opţiunea unui tur virtual al sălii de concerte şi al celor de repetiţii.<br /><br />Gabriel Marciu este de părere că felul în care se prezintă o instituţie atestă şi calitatea evenimentelor care au loc în acel spaţiu. În plus, „este şi un mod de prezentare a spatiilor pentru cei care vor să organizeze diverse evenimente în acest loc, precum congrese sau diverse şedinţe”, rezultând astfel o sursă de venituri proprii pentru instituţie.<br /><br />În rândul instituţiilor muzicale care pot fi vizitate virtual se înscrie, spre exemplu, şi Ateneul Român – clădire monument istoric inclusă în patrimoniul naţional şi cel al UNESCO, sediul primei şi celei mai vechi Filarmonici din ţară. Turul virtual, disponibil la adresa http://tur.fge.org.ro, cuprinde în acest caz, pe lângă foaier şi sala mare, şi spaţii mai puţin accesibile, dar foarte interesante, precum o vedere panoramică de pe clădire ori luminatorul interior.<br /><br />Sursa: <a href="http://www.cvlpress.ro/12.01.2012/casa-baniei-poate-fi-vizitata-si-virtual/"><span style="font-weight:bold;">Cuvântul Libertăţii</span></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-24981995039840740632011-11-10T22:31:00.002+02:002011-11-10T22:35:20.843+02:00Cianghiri şi Holocaustul<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-xw4W2ibX0GeNCwpNuyMfuzA32d_cfZyuRUo8rkwWPuoRtsI_6P7iRYhP4BGmlwe47zrhdbzWIzz1xaotYlOIhSddq6AHN9ygsbDb0MdmVjmTtKIOLwkfcrBxk23t6nFpqZ0R5apkRTV8/s1600/cianghiri-lata.gif"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 277px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-xw4W2ibX0GeNCwpNuyMfuzA32d_cfZyuRUo8rkwWPuoRtsI_6P7iRYhP4BGmlwe47zrhdbzWIzz1xaotYlOIhSddq6AHN9ygsbDb0MdmVjmTtKIOLwkfcrBxk23t6nFpqZ0R5apkRTV8/s400/cianghiri-lata.gif" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5673467796727425410" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">Unul dintre puţinii romi care au supravieţuit Holocaustului îşi aminteşte cu groază prin ce a trecut el şi şatra din care făcea parte, de câte ori cineva îl întreabă cum a fost. Nu mulţi reuşesc să-l convingă să povestească, pentru că retrăirea acelor momente îl cutremură şi acum, cu toate că au trecut de la acea perioadă groaznică din viaţa lui mai bine de 60 de ani.</span><br /><br />Cianghiri Lăţa are acum 82 de ani şi trăieşte în tihnă, alături de familia sa, în comunitatea de romi Meteor din Târgu Jiu. Ziua de 17 iulie 1942 l-a găsit, însă, la Teleşti, în Şatra lui Matache (cum era cunoscut bulibaşa, pe numele lui Iorgu Stănescu). După cum îşi aminteşte bătrânul, au venit jandarmii şi i-au minţit că-i vor trimite în Rusia, unde-i vor împroprietări: „Ne-au spus să nu mai plecăm niciunde cu şatra, cum aveam noi obiceiul, că trebuie să ne trimită acolo, unde vom primi vaci cu lapte, pământ, case şi avere. Şi aşa am plecat cu şatrele, 25 de familii ale şatrei noastre, şi alte vreo 25 din Gorj. Am plecat în convoi cu căruţele şi am făcut trei luni pe drum, până am ajuns în Krivoi Rog. De acolo ne-au dus la Domanovka, unde am stat până în decembrie. Începuse să ningă, când ne-am trezit că au venit nemţii şi ne-au luat căruţele, cu tot cu cai, cu corturi şi cu aurul ascuns în oiştile de la căruţe. Acolo aveam aurul şatrei şi s-a dus tot, tot.”<br /><br /><span style="font-weight:bold;">„Au murit de foame”</span><br />De atunci, după cum îşi aminteşte Cianghiri Lăţa, au început greutăţile cele mari. Erau cu toţii în câmp, fără un adăpost, fără mâncare şi îmbrăcăminte, într-o iarnă rusească muşcătoare. Primeau câte 200 de grame de făină de orz pe zi, câte o litră de ulei şi cam atât. Care mai aveau câte „un pol de aur”, cum spune bătrânul (adică un cocoşel de 20 de franci din cel mai bun aur, care cântărea 8 grame), primeau pe el o găleată de cartofi şi una de făină. „Mulţi au murit atunci, unde ne-au dus ruşii, la Kransnianska. Erau sute de bordeie săpate la trei metri în pământ, împrejmuite cu un gard de fier şi era un frig şi zăpada de un metru, dar aveam pădurea aproape şi luam lemne şi făceam focul în bordei. N-aveam ce să mâncăm, aşa că unii mureau de foame, alţii mureau împuşcaţi, dacă erau prinşi pe câmp când furau porumbi care rămăseseră neculeşi, ca să-i coacă la foc.”<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Întoarcerea<br /></span><br />Bătrânul spune că după o iarnă şi o vară au fost mutaţi din nou, iar când s-au retras armatele române s-au dus la comandant şi l-au întrebat ce să facă, iar acesta le-a spus să se descurce cum pot: „Din 8000 de ţigani din România câţi am fost la început, am ajuns în ţară vreo 500. Bătrânii şi copiii mici i-am lăsat acolo, că n-am mai avut putere să-i luăm cu noi. Ne-au luat ruşii în căruţe, dar mulţi au murit, pentru că se pusese un viscol şi mureau îngheţaţi unul după altul. Călcam pe morţi ca pe brazdele de pământ. Am trecut Nistrul pe pod şi Prutul cu barca, după care am mers pe jos până în Tecuci, după care am venit cu marfarul până la Craiova.” Cianghiri a ajuns cu cei ce mai scăpaseră dintre ai lui din nou la Teleşti, unde au început să-şi încropească din nou uneltele de făcut căldări şi s-au apucat din nou de muncă pe la oameni.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Urmaşii</span><br /><br />Cel mai mic strănepot al lui Cianghiri Lăţa are 5 ani şi se numeşte Ionuţ. El ascultă cu ochii mari, de câte ori bătrânul povesteşte prin ce a trecut, dar nu înţelege mare lucru. Alţi doi, mai mari, mai râd de bătrân şi le place să-l necăjească, dar recunosc amândoi că ştiu toate astea din spusele mai multor bătrâni care au fost în pribegie. Ionuţ Priboi (foto stânga) e tot strănepot al lui Cianghiri, iar Radu Istrate (foto dreapta) e strănepot al bulibaşei Matache, care nu mai trăieşte. Cu toţii şi-l amintesc, însă, deşi mulţi l-au cunoscut doar din povestiri, ca pe un mare om al acelor vremuri: „Avea bulibaşa pistol cu 12 focuri, ca să apere aurul şatrei. Când ne aşezam undeva, la o margine de sat, mergea la jandarmi ca să închirieze locul şi el răspundea de toată şatra în faţa autorităţilor.” Acum romii căldărari din Şatra lui Matache sunt aşezaţi definitiv în Meteor, dar bătrânii îşi amintesc cu nostalgie vremurile când umblau din sat în sat, iar perioada Holocaustului este subiectul pe care cu greu poţi să-l abordezi în faţa lor fără să le aduci tristeţea în glas.<br /><br />sursa: <a href="http://www.verticalonline.ro/cianghiri-si-holocaustul"><span style="font-weight:bold;">Vertical Online</span></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-45982086328562143072011-11-05T14:54:00.002+02:002011-11-05T14:56:17.338+02:00Arheologia in Oltenia - Simpozion Drobeta Turnu-Severin 2011<iframe width="480" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/-DU8tObNh48" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-62857212160782187082011-11-05T14:49:00.000+02:002011-11-05T14:50:13.202+02:00Trecutul adus la lumina<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/bU-uB8tDafI" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-58786264730677875322011-11-05T14:42:00.001+02:002011-11-05T14:45:31.540+02:00TERMELE LEGIUNII A VII-A CLAUDIA, CIOROIU NOU (DOLJ)<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/G4A5DmKEM-4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-37247041563010730542011-11-03T16:48:00.005+02:002011-11-03T16:58:29.632+02:00Poveşti din adâncuri, despre naşterea Băniei astăzi<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRrm149oKs-s-wylOKxnWhKVwFOrIDOtqHvAPlWTs72PbAh0X18arMSJO4BcdOtuJwBgVc9K8VYxQ7Mqr_I9gxQhmv4ydCdEud2L4j3HKJLeUwbp_B25RZnOEddndH__7WztBqVS6qv_RZ/s1600/4+%25281%2529.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 245px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRrm149oKs-s-wylOKxnWhKVwFOrIDOtqHvAPlWTs72PbAh0X18arMSJO4BcdOtuJwBgVc9K8VYxQ7Mqr_I9gxQhmv4ydCdEud2L4j3HKJLeUwbp_B25RZnOEddndH__7WztBqVS6qv_RZ/s400/4+%25281%2529.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5670781610717211106" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">Arheologul Florin Ridiche, prezentând un vas antropomorf şi cel mai vechi vas întreg de lut din România</span><br /><br />Mai multe poze despre trecutul Craiovei <a href="http://www.adevarul.ro/locale/craiova/Dovezi-Romania-Carcea-Muzeul-Olteniei_5_575392478.html"><span style="font-weight:bold;">aici</span></a>, <a href="http://www.adevarul.ro/locale/craiova/Morminte-princiare-identificate-Cernele-Craiovei_5_575392480.html"><span style="font-weight:bold;">aici</span></a>, <a href="http://www.adevarul.ro/locale/craiova/Caramida-NM-Bisericii-Sf-Dumitru_5_575392483.html"><span style="font-weight:bold;">aici</span></a> şi <a href="http://www.adevarul.ro/locale/craiova/Craiova_5_575392484.html"><span style="font-weight:bold;">aici</span></a>.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Cărămizi romane, monede, vase ceramice, podoabe, dar şi mărturisiri despre tuneluri de apărare şi morminte prăbuşite dau glas pământului pe care s-a aşezat în timp capitala Olteniei.</span><br /><br />un articol de <span style="font-weight:bold;">Laura Pumnea</span><br /><br />„Copilu’“ Craiova vedea lumina zilei în urmă cu 1400 de ani, după spusele arheologului Florin Ridiche. Precizează că nu trebuie trecută cu vederea legătura straşnică a acestor pământuri cu împrejurimile, unele devenind în timp parte din întinderea urbană a acestor vremuri. E bine de ştiut că la nici 12 kilometri de Craiova, la Cârcea a fost identificat cel mai bătrân sat neolotic din România, de unde se păstrează cel mai vechi vas întreg de lut din ţară, aflat în depozitul Muzeului Olteniei, vas lucrat manual, nu la roata olarului, pictat policrom, ce aminteşte de prima comunitate de agricultori, din zona Viaductului din această localitate. <br />„În urma săpăturilor s-a găsit o groapă menajeră, cu 8.000 de fragmente ceramice. Ca model, vasele îşi au originile în zona Greciei, la Sesklo, integrate în procesul de colonizare a Europei de către populaţiile de agricultori, care se deplasau lent dinspre Asia Mică spre sud-estul, centrul şi vestul continentului“, a povestit Florin Ridiche, arheolog la Muzeul Olteniei. Oamenii îşi lucrau pământul cu unelte confecţionate din coarne de cerbi şi bouri, aceştia din urmă dispăruţi acum patru sute de ani.<br /> <br />Aşezarea de la Cârcea continuă în Epoca Bronzului, apoi a Fierului, în vremea dacilor şi a romanilor, în timpul lui Mihai Viteazu, de unde este consemnat un cimitir medieval. <br /><br />„Într-unul din morminte a fost găsit un schelet care avea o seceră înfiptă în piept, ca semn ritualic de îngropare practicat de frica strigoilor“, a mai spus Ridiche, menţionând săpăturile făcute de Marin Nica în locaţiile Viaduct şi La Hanuri din Cârcea. Între comună şi dacii de la Craiova apare cea mai timpurie locuire din arealul actualului oraş, Piaţa Veche, din pământul căreia a fost scoasă ceramică aparţinând Culturii Coţofeni, ce conturează prezenţa primilor indoeuropeni, care pătrundeau pe continentul nostru, în intervalul 3200 – 2700 î.Hr., la începutul Epocii Bronzului, şi care aici s-au instalat unde este acum parcarea din spatele Pieţii Vechi, în apropierea Hotelului Militar.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Două Pelendave</span><br /><br />Mereu s-a spus ba că oraşul Craiova se află pe ruinele Pelendavei dacice, ba că pe ruinele Pelendavei romane, pentru ca realitatea să fie existenţa urmelor celor două Pelendave, cea dacică identificată la Cîrligei, în comuna Bucovăţ, iar cea romană la Mofleni, astăzi cartier al Craiovei. „O tradiţie orală recentă a perpetuat ideea unei singure Pelendave în această parte de ţară“, explică arheologul de la Muzeul Olteniei. Construcţia unor garaje acum zece ani, în spatele Bisericii Hagi Enuş, dezgropa dovezi ale unei aşezări dacice, vase ceramice lucrate la roată. <br /><br />„De asemenea, este foarte posibil ca tezaurul monetar din Valea Vlăicii să fi fost îngropat de dacii de la această comunitate de la Hagi Enuş. În anul 1946, în preajma Anului Nou, s-a descoperit «o ulcică de pământ cu şase monede vechi pe locul din dosul Cantinei Consiliului Popular al oraşului Craiova, care dă spre Valea Vlăicii, cu prilejul săpării unor gropi pentru amenajarea terenului Lumea Copiilor»“, completează Ridiche, cu trimitere la un articol publicat de I. Ionescu, în „Mitropolia Olteniei“. <br /><br />Acesta a reuşit să fotografieze o monedă, aflată în posesia unuia din muncitorii care a descoperit tezaurul undeva între intersecţia actualei străzi Romul cu Calea Bucureşti şi intersecţia principală din Valea Vlăicii, unde, în perioada medievală, se afla cursul unui pârâu ce curgea spre Valea Vlăicii. Se pare că în antichitate aici exista obiceiul îngropării în preajma unor cursuri de apă a unor astfel de tezaure monetare. Moneda publicată, este din argint, o tetradrahmă de la regele Macedoniei, Filip al II-lea. În ce priveşte monedele descoperite în anul 1946, nu se mai cunoaşte locaţia. <br /><br />De Pelendava dacică sunt legate vestitul „Tezaur de la Craiova“ şi mormintele princiare tumulare, din preajma poligonului militar de la Cernele.<br /><br />Aflat la Muzeul Naţional de Istorie a României, „Tezaurul de la Craiova“ conţine 50 de piese de podoabă şi harnaşament, din argint. Se povesteşte că a fost recuperat la sfârşitul secolului al XIX de la nişte negustori evrei, care au aflat că piesele provin din Craiova. Tezaurul a fost luat de nemţi în Primul Război Mondial şi readus după în ţară. Pelendava dacică este distrusă în timpul războaielor daco-romane, iar locuitorii de azi ai cartierului Mofleni stau pe aşezarea construită atunci de romani, posibil ca o mică fortificaţie, de ale cărei urme nu s-a dat. O cărămidă cu ştampila NM (Numerus Maurorum), găsită în zidul Bisericii dela Bucovăţ, bifează prezenţa romană.<br /><br />„Avem doar urme ale Pelendavei romane, nu putem vorbi de existenţa Craiovei pe ruinele ei“, aduce lămuriri Dorel Bondoc, arheolog la Muzeul Olteniei.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Oraşul de sub oraş</span><br /><br />Un teren de lângă Fântâna Obedeanu, în apropierea ANL-urilor din cartierul Craioviţa Nouă, este ştiut de cunoscători drept rezervaţie graţie semnalării acolo a unor locuinţe ale unei populaţii de epocă slavă, şi acoperit în prezent de un strat gros de moloz. Despre slavi se pomeneşte şi pe întinderea platoului pe care se află Casa Băniei şi Biserica Sf. Dumitru şi pe lângă care curgea un braţ al Jiului, la Cernele şi Făcăi. <br /><br />Despre aceste patru aşezări timpurii slave se spune că stau la baza formării actualului oraş. Muzeograful Toma Rădulescu, şeful Secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei, chiar pune centrul de greutate în zona catedralei de azi „Sf. Dumitru“, unde veneau pelerini din toată ţara, dezvoltau dughene şi făceau negoţ. Tot el pomeneşte drept cea mai veche aşezare de sub oraş în zona Calea Severinului, unde conform Legendelor Craiovei, de B.P. Haşdeu, oraşul s-a scufundat şi s-a mutat unde e acum catedrala. La temelia Casei Băniei s-au găsit în perioada 2007 – 2008 vase lucrate la roată, cu motive ornamentale, predominant linii paralele vălurite. <br />Începuturile urbane sunt plasate în Piaţa Veche, primul târg medieval din zonă, centru de schimb de mărfuri.<br /><br />Într-un hrisov al domnului Laiotă Basarab apare prima atestare documentară a localităţii la 1475. Târziu, caracterul de aşezare negustorească, a dus la mutarea centrului administrativ la Craiova. Din construcţia oraşului se pare că a dispărut cimitirul orăşenesc, de la sfârşitul secolului XIII, care s-a prăbuşit. Încă se povesteşte, de altfel, de oseminte înghiţite de aceste pământuri, după mutarea cimitirelor din jurul bisericilor, la marginea oraşului. <br /><br />„Trecutul este mărturia că strămoşii noştri erau receptivi la o civilizaţie europeană“, punctează muzeograful Toma Rădulescu. O necropolă ar fi existat chiar unde este astăzi Teatrul Naţional. Cu fascinaţie încă se mai vorbeşte despre sistemul de tunele, care porneau de la Casa Băniei şi duceau aproape de Jiu, identificate de asemenea în zona restaurantelor Minerva şi Periniţa. „Eram copil, mergeam cu tata de mână aproape de Periniţa când se demola tunelul din timpul lui Radu de la Afumaţi, sub pretextul că «se bagă partizanii în el»“, îşi aminteşte Toma Rădulescu.<br /><br />Sursa: <a href="http://www.adevarul.ro/locale/craiova/Povesti_din_adancuri-despre_nasterea_Baniei_astazi_0_575342903.html"><span style="font-weight:bold;">Adevarul de Seara Craiova</span></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-52871681009889379442011-10-04T22:43:00.001+03:002011-10-04T22:45:00.469+03:00SImpozion "Oltenia. Interferente culturale" editia a II-a, 2011<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlmdEfzkvkhjrccT2mDyk2KUf29DXYfs8bB6r4PrD49HWh4MQbEgAgwhYJZBpqMIPPPGyEIfEUSWVDOiFJ07HXO6l_YbaqItHo8mXAu52E8S8V6ABdzQVv0iifURbIHElDn6iMgEifxSGs/s1600/afisconferintamuzeu.tif"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 282px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlmdEfzkvkhjrccT2mDyk2KUf29DXYfs8bB6r4PrD49HWh4MQbEgAgwhYJZBpqMIPPPGyEIfEUSWVDOiFJ07HXO6l_YbaqItHo8mXAu52E8S8V6ABdzQVv0iifURbIHElDn6iMgEifxSGs/s400/afisconferintamuzeu.tif" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5659725044523647794" /></a><br /><br /><a title="View Program Simpozion "Interferente Culturale In Oltenia" editia a 2-a on Scribd" href="http://www.scribd.com/doc/67488131/Program-Simpozion-Interferente-Culturale-In-Oltenia-editia-a-2-a" style="margin: 12px auto 6px auto; font-family: Helvetica,Arial,Sans-serif; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; font-size: 14px; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; -x-system-font: none; display: block; text-decoration: underline;">Program Simpozion "Interferente Culturale In Oltenia" editia a 2-a</a><iframe class="scribd_iframe_embed" src="http://www.scribd.com/embeds/67488131/content?start_page=1&view_mode=list&access_key=key-1irqs35zbf8li8qmyab1" data-auto-height="true" data-aspect-ratio="0.707514450867052" scrolling="no" id="doc_63090" width="100%" height="600" frameborder="0"></iframe><script type="text/javascript">(function() { var scribd = document.createElement("script"); scribd.type = "text/javascript"; scribd.async = true; scribd.src = "http://www.scribd.com/javascripts/embed_code/inject.js"; var s = document.getElementsByTagName("script")[0]; s.parentNode.insertBefore(scribd, s); })();</script>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-44075520419770521622011-10-03T16:26:00.002+03:002011-10-03T16:27:40.926+03:00O carte noua<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4ig9ZzMwhyxchGMXWWLFhVbLyCbZuEp7Wir93pU9HojyaGdTdsz5IXTws0lEM4XpEB1PytLisEGutrFtBTgdfGc7XVggfxfIonS__Wi5HZ5ESR_Py2gKPwl9FAxn6cptoUt_C8Eak2aTo/s1600/Prezentare+carte.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 269px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4ig9ZzMwhyxchGMXWWLFhVbLyCbZuEp7Wir93pU9HojyaGdTdsz5IXTws0lEM4XpEB1PytLisEGutrFtBTgdfGc7XVggfxfIonS__Wi5HZ5ESR_Py2gKPwl9FAxn6cptoUt_C8Eak2aTo/s400/Prezentare+carte.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5659256922687509586" /></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-23339841453883359062011-06-08T01:49:00.002+03:002011-06-08T02:23:48.249+03:00Clipuri video de pe internet<h2>(NEW BUILDINGS IN CRAIOVA)</h2><iframe src="http://www.britishpathe.com/embed.php?archive=73722" name="pathe_flash_embed" width="352" height="264" scrolling="no" frameborder="1"><p>Your browser does not support iframes.</p></iframe><br /><br /><h2>DE GAULLE'S VISIT TO RUMANIA. </h2><iframe src="http://www.britishpathe.com/embed.php?archive=72430" name="pathe_flash_embed" width="352" height="264" scrolling="no" frameborder="1"><p>Your browser does not support iframes.</p></iframe><br /><br /><h2>NEW SITE FOR DANUBE HYDRO STATION </h2><iframe src="http://www.britishpathe.com/embed.php?archive=71877" name="pathe_flash_embed" width="352" height="264" scrolling="no" frameborder="1"><p>Your browser does not support iframes.</p></iframe><br /><br /><h2>LILAC FESTIVAL IN RUMANIA</h2><iframe src="http://www.britishpathe.com/embed.php?archive=71378" name="pathe_flash_embed" width="352" height="264" scrolling="no" frameborder="1"><p>Your browser does not support iframes.</p></iframe><br /><br /><h2>MAKING DIESEL TRAINS IN RUMANIA</h2><iframe src="http://www.britishpathe.com/embed.php?archive=73362" name="pathe_flash_embed" width="352" height="264" scrolling="no" frameborder="1"><p>Your browser does not support iframes.</p></iframe><br /><br /><h2>THROUGH THE GORJ DISTRICT OF RUMANIA</h2><iframe src="http://www.britishpathe.com/embed.php?archive=82956" name="pathe_flash_embed" width="352" height="264" scrolling="no" frameborder="1"><p>Your browser does not support iframes.</p></iframe>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-10397008019461801882011-05-30T00:47:00.003+03:002011-05-30T00:57:32.632+03:00Craiova secolului XIX, în ochii unui străin<span style="font-weight:bold;">Craiova secolului XIX, în ochii unui străin</span><br /><span style="font-style:italic;">de Anca Ungurenuş</span><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Oraşul nostru a fost cândva dezbrăcat de idilic şi împroşcat cu noroiul care domnea pe străzi</span><br /><br />Publicaţia Arhivele Olteniei din 1924 adăposteşte, în primele pagini, câteva însemnări dintr-un jurnal de călătorie al unui cetăţean german. În călătoria lui spre Orient, a trecut şi prin Craiova. <br />Cuvintele scrise de cel ce-şi spune Eremit din Gauding, căruia nu i se cunoaşte „numele civil“, nu aduc laude Cetăţii Banilor. Nu sunt nici măcar neutre şi nu lasă nici o impresie de abţinere. El descrie, fără ascunzişuri, o Craiovă tristă, sumbră, plină de câini vagabonzi, oameni leneşi şi noroi.<br />Casele erau răspândite printre cele mai mizerabile bordeie şi înconjurate de locuri pustii şi pline de mărăcini. Grădinile lipseau, spunea germanul, iar odăile din case erau goale, înăuntrul lor fiind doar câte „o laviţă acoperită cu covor, pe care ziua şed (oamenii - n.r.), noaptea dorm“. Craiovenii nu păreau să ştie ce e aceea o stradă pietruită, căci pe vremea aceea erau aşternute cu bârne, adică trunchiuri de copaci cojite şi făţuite cu barda. Pretutindeni domneau noroiul, bălţile şi murdăria. Dar şi nebunii, după cum nota Eremitul din Gauding. „Toate mascaradele, care se pot închipui şi le poate inventa nebunia, se mişcă pe străzi în formele şi figurile cele mai groteşti, mai rari; crezi că aici s-au adunat un album de hainele tuturor continentelor“.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGRTYVYO7hpV_c0MaS8xmyaqb9m5SstXmEI6gy1B7JsltPPW38kU0Bb4X_c3PeoAAEh6mYcs0BxSVIf_NPBSfGVs1Be9nwL7seCRhy6ybaFwj5iDB-DTsn81PAj-iVqfx4YGNDYghnW5L_/s1600/piata+craiovei.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGRTYVYO7hpV_c0MaS8xmyaqb9m5SstXmEI6gy1B7JsltPPW38kU0Bb4X_c3PeoAAEh6mYcs0BxSVIf_NPBSfGVs1Be9nwL7seCRhy6ybaFwj5iDB-DTsn81PAj-iVqfx4YGNDYghnW5L_/s400/piata+craiovei.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5612259761087560082" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Un peisaj teribil</span><br /><br />Neamţul călător locuia într-o odaie frumoasă şi primea o mâncare „escelentă“ de la farmacistul Schwab, conaţional de-al lui, singurul pe care părea să îl aprecieze. După ce şi-a mâncat bunătatea de cină, a ieşit într-o seară la promenadă pe urâtele străzi ale urbei, unde află povestea romilor chinuiţi de boieri. „Se zice că această educaţie este ceva zilnic; părinţii omoară şi mutilează după plac; copiii trebuie să fie de cu vreme deprinşi cu aceasta; şi să aibă şi ei plăcerile lor“.<br />Se pare că, în vremea în care germanul a poposit în Bănie, lumea prefera să se izoleze în case. „Tot pare în ruină. Pe străzi nu vezi nici femei, nici fete; toată noaptea urlă câinii, cari aici aleargă, ca şi în Constantinopol, sălbatici şi fără stăpân“. Tot aici cică se lua în derâdere religia şi tot ce ţine de ea. Popii n-aveau altă treabă decât să „se certe: avut-a Dumnezeu barbă sau nu?“. <br />Peisajul urbano-rural din Craiova înfăţişa femei care „stau la porţi şi torc; bărbaţii zac prinprejur şi dorm; ei lucrează atât de puţin, încât în anii 1816-1817 a fost atâta lipsă de au mâncat pâine din coajă de stejar“, asta pentru că în perioada de secetă ei alegeau „să flămânzească din cauza lenei“. Până şi vinul era tulbure, tot din cauza lenei care nu-i părăsea pe cei ce ar fi trebuit să se îngrijească aşa cum se cuvine de viţa-de-vie.<br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZIja4jvMEb_G4259wj6g3woG4RFaJBSDyOGE5LmRYOx2dJN00VLg5jbMZebBlXAVH4nPa4cO9b6RXkVkIPZ8JAVugrsqW9gIqP4X_gTUT2LZ-ty4-0leK56bZIkC9JCZ58tOZR7zHio0U/s1600/harta1_mare.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 376px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZIja4jvMEb_G4259wj6g3woG4RFaJBSDyOGE5LmRYOx2dJN00VLg5jbMZebBlXAVH4nPa4cO9b6RXkVkIPZ8JAVugrsqW9gIqP4X_gTUT2LZ-ty4-0leK56bZIkC9JCZ58tOZR7zHio0U/s400/harta1_mare.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5612260350363544130" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">„Ţara aceasta pustiită de oameni“</span><br /><br />„Acestea le-am spus, ca să arăt cum trebuie să călătoreşti pe aici, dacă vreai să vezi ţara aceasta binecuvântată de Dumnezeu şi pustiită de oameni“. În opinia călătorului spre Orient, ţara - sau zona pe care el apucase să o vadă - era frumoasă, dar, din păcate, populată, şi nu de străini veniţi să pribegească: „Dar şi în tot drumul meu eu nu am întâlnit niciun călător“.<br />Chinul neamţului dezamăgit a trebuit să continue preţ de câteva zile. „Podul peste Jiu fusese luat de apa mare din ploi; mai multe zile am trebuit să petrec în trista Craiovă“. În final, el a reuşit să scape din zona cu „câteva miserabile bordeie de-asupra pământului şi în pământ“, într-un copac scobit pe care ţăranii îl întrebuinţau la pescuit. Aşa a trecut el Jiul, iar când a ajuns la Dunăre s-a declarat total dezamăgit de „proştii aceia“, care credeau că are un bou ascuns în cufăr. Mai mult, s-a întâmplat tărăşenia ca nici să nu ştie „să citească, nici să înţeleagă paşaportul“ lui.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQvKcaycNwcYxbn2xGKGXDtQuwYrdv9K7z5EaqpkvQM4BazFAbckj7zEFaXTKbojN03V-iFs9A9SFS9rp8gWUB9UBkYgkVwrLj8Sjg0Jy_GmgXKWGlFCfbXEHAN5baFbxTlU1xtBnVc75z/s1600/Clipboard01.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 253px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQvKcaycNwcYxbn2xGKGXDtQuwYrdv9K7z5EaqpkvQM4BazFAbckj7zEFaXTKbojN03V-iFs9A9SFS9rp8gWUB9UBkYgkVwrLj8Sjg0Jy_GmgXKWGlFCfbXEHAN5baFbxTlU1xtBnVc75z/s400/Clipboard01.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5612260007872450738" /></a><br />Să fie oare aceasta imaginea Craiovei adevărate, dezbrăcate de laude, de memoriile melancolice ale celor care au trăit în acea perioadă? Prin ochiul rece şi obiectiv al unui neamţ, Craiova era nici mai mult, nici mai puţin decât paradisul întors.<br /><br />Sursa: <a href="http://www.gds.ro/Cultura/2011-05-28/Craiova+secolului+XIX%2C++in+ochii+unui+strain"><span style="font-weight:bold;">Gazeta de Sud </span></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-55951921738594416512011-05-02T00:09:00.003+03:002011-05-02T00:16:37.672+03:00Harti vechi OlteniaHartile sunt realizate in jurul anului 1910 si fac parte din Harta Europei Centrale (scara 1:200000)realizata in Imperiul Austro-Ungar. Versiunea orginala si restul hartilor le puteti gasi aici - <a href="http://lazarus.elte.hu/hun/digkonyv/topo/3felmeres.htm"><span style="font-weight:bold;">3rd Military Mapping Survey of Austria-Hungary</span></a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt1m-ukG0uF2WV5lgsY3468i_ArxNYLNF2lKRDPDk-wtSheZusItkuU9Z8Wq8Ng2fndJomiD2M4PPpuQ0jHpRkrHmijIS2b_oOZy5B5fddNVrWkgXZjwuNuq4E4SSC9Ko_FvbRFljjmplb/s1600/42-45.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 290px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt1m-ukG0uF2WV5lgsY3468i_ArxNYLNF2lKRDPDk-wtSheZusItkuU9Z8Wq8Ng2fndJomiD2M4PPpuQ0jHpRkrHmijIS2b_oOZy5B5fddNVrWkgXZjwuNuq4E4SSC9Ko_FvbRFljjmplb/s400/42-45.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601859299218580450" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqbfvWnTBerZ1AgbwURfxiYj7wCwZnp9F6dVRsrvM9Z3VXOio4pm-4BFAXj4flKjCM4_EA8RtKMGD1m3zBL99_9qyD5NZvaaMWx_wlKtL55dx1RO9LoX9G-HZ738V-_cpvrWoETjDS0tO_/s1600/42-44.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 294px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqbfvWnTBerZ1AgbwURfxiYj7wCwZnp9F6dVRsrvM9Z3VXOio4pm-4BFAXj4flKjCM4_EA8RtKMGD1m3zBL99_9qyD5NZvaaMWx_wlKtL55dx1RO9LoX9G-HZ738V-_cpvrWoETjDS0tO_/s400/42-44.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601859289426216978" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3Yvd0LaqbeTseyHY2BjpQzkA9xUJi_-R2Dg9xuMakoU-ov8d-XtVPpny5mcjdQOp-Xknxcf8tY-3N1J6IWoAvPDNqF_YeqwJoZkh7Cprh-eFWfrz3qDgoNzE9FnLi-DTM2LLg0-DBOIkO/s1600/41-45.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 291px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3Yvd0LaqbeTseyHY2BjpQzkA9xUJi_-R2Dg9xuMakoU-ov8d-XtVPpny5mcjdQOp-Xknxcf8tY-3N1J6IWoAvPDNqF_YeqwJoZkh7Cprh-eFWfrz3qDgoNzE9FnLi-DTM2LLg0-DBOIkO/s400/41-45.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601859287532380354" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjy8YTKOJPku58fUKR9jsfvqPi1ill-jdRfmic6SRZ6LbOGHrqg2T_bHpG9v_lfN2zRzCX4aiuYazvls5MOFOWkybaB2leue6Uk-g8P-mvjy68RZpWCVN_MekXRibqwIBfL_BWXrP9CPsqq/s1600/41-44.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 297px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjy8YTKOJPku58fUKR9jsfvqPi1ill-jdRfmic6SRZ6LbOGHrqg2T_bHpG9v_lfN2zRzCX4aiuYazvls5MOFOWkybaB2leue6Uk-g8P-mvjy68RZpWCVN_MekXRibqwIBfL_BWXrP9CPsqq/s400/41-44.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601859280813623490" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc6jep3KdfJs4NsApbsQ_rXkdA1VVvhWDlW4CYH08IgamlDjnJ2e3iQqzRwd82_XmkG46sC3nvL6VgS4W34YsPTs9RDTiuUH2jXL2cEsOttDaX7vO9dmJZjQ8GBuEYtGhe-JDB_gurP-aN/s1600/40-45.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 289px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc6jep3KdfJs4NsApbsQ_rXkdA1VVvhWDlW4CYH08IgamlDjnJ2e3iQqzRwd82_XmkG46sC3nvL6VgS4W34YsPTs9RDTiuUH2jXL2cEsOttDaX7vO9dmJZjQ8GBuEYtGhe-JDB_gurP-aN/s400/40-45.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601859274147578594" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1nn_8VsW6caczX4UlL8woWS8IxNMOYtRYRBcEMRAZIYU54LHL_Cudx5GoaLFtCfMNVdl-PyoXVNMtj7KpYQ6vFsekDY3Sj64c7Xd7W7uFI3dWBHbdNHEPSwOE_fRE2PSAPUholz1nr2v7/s1600/40-44.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 294px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1nn_8VsW6caczX4UlL8woWS8IxNMOYtRYRBcEMRAZIYU54LHL_Cudx5GoaLFtCfMNVdl-PyoXVNMtj7KpYQ6vFsekDY3Sj64c7Xd7W7uFI3dWBHbdNHEPSwOE_fRE2PSAPUholz1nr2v7/s400/40-44.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601858939211267570" /></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-85714090789896784662011-04-30T13:04:00.002+03:002011-04-30T13:10:18.980+03:00Slove pentru Universitate<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGbYXY9kWpGMuy9pOEAQdTpU52oQ2ccExnWE-cAV7mQMGzSI5H8V6c5x7D-3KVM4WwzZaQvi1hg-zTrK9W-Y5RVYhTOKdhIX4_gkczDX-5F7P1O94eXUPibjvDciSEl-Uj-OIDIsKbRgz-/s1600/Clipboard02.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 255px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGbYXY9kWpGMuy9pOEAQdTpU52oQ2ccExnWE-cAV7mQMGzSI5H8V6c5x7D-3KVM4WwzZaQvi1hg-zTrK9W-Y5RVYhTOKdhIX4_gkczDX-5F7P1O94eXUPibjvDciSEl-Uj-OIDIsKbRgz-/s400/Clipboard02.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601316815524445858" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">Slove pentru Universitate</span><br />de <span style="font-style:italic;"><span style="font-weight:bold;">Anca Ungurenuş</span></span><br /><br />Interesul pentru înfiinţarea unei Universităţi în Bănie datează de mai bine de 80 de ani<br /><br />Există, păstrată în Arhivele Olteniei din 1925, o scrisoare a doctorului Charles Laugier - cunoscut pentru o activitate remarcabilă în educaţia sanitară - către Ministrul Şcoalelor de atunci, dr. Constantin Angelescu. Ea a fost redactată în scopul propunerii înfiinţării unui centru universitar la Craiova, fapt realizat abia după 22 de ani. Regăsim, în limbajul vremii, dorinţa şi ardoarea preşedintelui Societăţii „Prietenii Ştiinţei“ de a pune bazele unei instituţii prestigioase, care să pregătească viitoarele elite ale Craiovei şi nu numai.<br /><br />„Domnule Ministru,<br />Încă înainte de răsboi, dar mai cu seamă dela răsboi încoace, un puternic curent cultural se dovedeşte în Craiova. Masele mari, atât din Craiova cât şi din întreaga Oltenie, se arată profund avide de cultură, de lumină. Aceasta explică dece Societatea «Prietenii Ştiinţei» din Craiova, în numele căreia am onoarea a Vă adresa această cerere, a reuşit să se menţină şi să obţie de 12 ani, decând fiinţează, un succes pe atât de desăvârşit, pe cât de neaşteptat în activitatea sa culturală.<br />Aceasta explică dece numeroase alte instituţiuni culturale s-au născut şi se desvoltă în Craiova în mod uimitor. <br />Societatea «Prietenii Ştiinţei» însă are avantajul de a fi văzut bine dela început, şi măsurând entusiazmul, cu care populaţiunea noastră oltenească îmbrăţişa cultura, şi-a înscris în programul său, ca un ţel realizabil, cererea de instituţiuni superioare universitare în Craiova.<br />În aceasta, Societatea «Prietenii Ştiinţei» a fost condusă nu numai de o dorinţă sau de o nevoe regională, dar a apreciat că nicăeri poate în toată ţara nu i-ar sta mai bine şi nu ar fi mai cu profit o şcoală de înaltă învăţătură ca în inima chiar a românismului, în mijlocul acestei Oltenii mândre şi bogate în simţiri şi în cugete româneşti.<br />Românii din toate unghiurile, petrecându-şi viaţa universitară în mijlocul Oltenilor, s-ar încălzi fără învoială la văpaia vie şi curată a sufletului oltenesc. Oltenii, înlesniţi la învăţătură superioară prin o universitate aci, s-ar răspândi la rându-le în toate părţile ţării şi ar duce cu ei puterea de muncă şi sclipitul inteligenţei lor, spre fala numelui de Român.<br />Să mai ilustrăm cu exemple, Domnule Ministru, acesta adevăr este, credem, de prisos, când ne adresăm Domniei-Voastre“.<br /><br />„Oltenii ar năvăli a aceste şcoli“<br /><br />„Societatea «Prietenii Ştiinţei», conscientă de acestea adevăruri şi convinsă de apropiata lor înfăptuire, a făcut totul pentru a intensifica acest curent, şi astăzi dezideratul acesta se găseşte în sufletul tutulor Craiovenilor, în sufletul tutulor Oltenilor.<br />De aceia, Domnule Ministru, în preajma votărei unui nou buget, în preajma înfăptuirei a noi puncte din vastul şi atât de importantul D-Voastră program, Societatea «Prietenii Ştiinţei» se face prin mine interpretul sentimentelor generale şi vine astăzi să vă solicite respectuos înfiinţarea şi în Craiova a unui început de învăţământ universitar, care s-ar putea traduce deocamdată prin o Academie agricolă, industrială şi comercială, printr-o Secţiune de ştiinţe politice şi administrative pentru pregătirea viitorilor funcţionari ai Statului, printr-un Institut electro-tehnic, o Şcoală pregătitoare de medicină, sau altele.<br />Oltenii ar năvăli la aceste şcoli şi, pe lângă numărul de studenţi îndepărtaţi ce s-ar mai înscrie, ele ar deservi de sigur şi întreaga regiune a Banatului şi Ţării Haţegului.<br />Încredinţaţi, Domnule Ministru, de stăruitoarea şi luminata grije ce purtaţi culturei româneşti, încredinţaţi de dragostea D-V. pentru popor, pe care ştiţi să-l preţuiţi aşa cum se cuvine, nădăjduim că acestui apel ce poporul oltenesc vă adresează prin mine, veţi binevoi a-i acorda tot sprijinul, şi toată solicitudinea, pentru care vă este, Domnule Ministru, asigurată întreaga şi profunda noastră recunoştinţă.<br />Preşedinte, Dr. Laugier.<br />Secretar General, Dem. D. Stoenescu“<br /><br />Dorinţa lui Laugier s-a materializat, însă nu a apucat să o vadă cu ochii lui. Tot ce ne rămâne este să amintim, din când în când, cuvintele celor care şi-au dorit să pună primele cărămizi în construirea unui viitor ambiţios pentru noi, cei ce i-am urmat.<br /><br />Sursa: <a href="http://www.gds.ro/Cultura/2011-04-30/Slove+pentru+Universitate"><span style="font-weight:bold;">Gazeta de Sud</span></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-78305844614177075832010-12-11T15:58:00.002+02:002010-12-11T16:09:04.970+02:00Învăţătorul Victor Popescu-un erou al primului război mondial<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /> Victor D.Popescu(1886-1970), s-a născut la 21 septembrie/4 octombrie 1886 în satul Valea cu Apă,comuna Fărcăşeşti,judeţul Gorj.Tatăl său,Dumitru I.Popescu era de profesie învăţător în localitatea respectivă.Victor Popescu a făcut studiile primare sub îndrumarea tatălui său,iar studiile secundare le-a efectuat la Liceul”Traian” şi la Liceul”Tudor Vladimirescu”din Târgu Jiu.Apoi,a urmat cursurile Şcolii Normale din Bucureşti. <br /> În 1906,Victor Popescu a obţinut diploma de învăţător,fiind repartizat în comuna Bărbăteni din judeţul Gorj.După un an a fost numit învăţător în comuna natală unde l-a înlocuit pe tatăl său.El s-a dedicat cu pasiune meseriei sale,după cum o dovedesc procesele-verbale încheiate cu ocazia inspecţiilor făcute la clasă.Într-un astfel de document,din19 martie/1 aprilie 1910 se menţionează următoarele:”Lecţiile au fost reuşite.Forma de învăţământa fost potrivită obiectelor din cares-a predate.Atenţiunea este cultivată.Disciplina se păstrează.Învăţământul este clar,précis,interesant şi are în vedere folosul practic.” Deci,la scurt timp după numirea pe post,învăţătorul Victor I. Popescu a dovedit o reală înclinaţie spre cariera didactică el depunând eforturi reale şi pentru luminarea locuitorilor din Fărcăşeşti.<br /> În anul 1912 ,Victor I. Popescu a obţinut definitivarea în învăţământ.În anul 1913 a fost mobilizat în cadrul Regimentului 18 Gorj,participând la al doilea război balcanic.Prin Ordinul de zi nr.1858 din 1916,el a fost avansat la gradul de sublocotenent în rezervă,ajungând în august 1916 comandant de pluton în cadrul Companiei a II-a.batalionul I din Regimentul 18 infanterie Gorj. În fruntea oamenilor săi,tânărul învăţător s-a distins prin curajul său în luptele date pentru eliberarea Transilvaniei,la Livezeni,Crivadia,Merişor etc.Victor Popesu a dovedit reale calităţi de conducere,fiind notat cu înaltul calificativ de”foarte bine”în dosarul său militar.În acest sens,semnificativ este faptul că din cei 137 de învăţători şi profesori mobilizaţi în cadrul Diviziei a I-a,numai 21 au fost primit acest calificativ. <br /> În timpul retragerii armatei române din faţa trupelor germane şi austro-ungare,Regimentul 18 Infanterie a dat lupte grele pentru apărarea Văii Jiului provocând pierderi numeroase în rândurile inamicului.În zilele de3-4/16-17 noiembrie1916 subunităţile Batalionului I din care făcea parte şi plutonul condus de către Victor Popescu au fost izolate de Regimentul 18 Gorj.De altfel,mulţi soldaţi români au rămas în spatele liniei frontului datorită înintării rapide a unităţilor militare austro-ungare şi germane pe teritoriul Olteniei.În aceste condiţii,soldaţii români au încercat să reia legătura cu unităţile din care făceau parte,pentru a continua lupta împotriva inamicilor.Grupul condus de către Victor Popescu,pentru a nu fi capturat de ocupanţi,s-a îndreptat spre locuinţa tatălui său în localitatea Valea cu Apă(judeţul Gorj).<br /> După ocuparea Olteniei ,armatele germane şi austro-ungare au impus un regim foarte dur de administraţie militară,populaţia suferind tot felul de abuzuri şi jafuri din partea soldaţilor inamici.Însăşi familia lui Victor Popescu a avut de suferit datorită comportamentului ocupanţilor,tatăl şi sora acestuia fiind maltrataţi cu o mare cruzime.Faţă de durităţile armatelor de ocupaţie,în rândurile populaţiei a început o mişcare de rezistenţă,care a avut diverse forme de la refuzul colaborării cu inamicul şi până la lupta deschisă împotriva acestuia. <br /> În iarna anului 1916,sublocotenentul Victor Popescu a dus o susţinută muncă de lămurire printre locuitorii satelor din Gorj pentru a-i convinge să-i se alăture în lupta împotriva invadatorilor,să constituie un detaşament de partizani puternic. Activitatea sa a fost atent urmărită de către autorităţile germane şi austro-ungare.Astfel,poliţia militară germană a semnalat la mijlocul lunii decembrie 1916 prezenţa ,la Horăşti(judeţul Gorj) a lui Victor Popescu însoţit de patru soldaţi români de sub comanda sa.Eforturire depuse de către acesta nu au rămas fără rezultat.Populaţia satelor din Gorj a pregătit cele necesare luptei împotriva ocupanţilor:arme,muniţii,adăposturi sigure.De asemenea s-a constituit nucleul detaşamentului de partizani,au fost stabilite locurile de refugiu în caz de pericol şi au fost găsiţi oamenii care trebuiau să-i ajute pe cei din detaşamentul de luptă împotriva inamicilor. <br /> Toate pregătirile au fost terminate în primăvara anului 1917 ,în zona păduroasă a judeţelor Mehedinţi şi Gorj ,mărginită la vest de Motru şi la est de Jiu luând fiinţă o adevărată unitate militară pregătită să lupte fără încetare împotriva ocupanţilor germani şi austro-ungari.La 27 mai 1917 conducătorii detaşamentului de partizani au difuzat în intreaga regiune Proclamaţia către locuitori ,un manifest în care populaţia era îndemnată să nuşi piardă încrederea în victorie şi să lupte prin toate mijoacele împotriva invadatorilor. Sunt semnificative următoarele cuvinte din acest document “Nu credeţi că rămân la noi germanii!Nu!Asta niciodată!”. <br /> Răspândirea Proclamaţiei a dus la strângerea în jurul sublocotenentului Victor Popescu a numeroşi soldaţi români,rămaşi în spatele frontului inamic:căpitan Popovici,caporalul Gheorghe Ioana,sergentul Gheorghe Jianu,elevul sergent Ion Prunescu de la Liceul Militar din Craiova,Ionel N. Popescu de la Scoala Normală.În detaşamentul de partizani au mai intrat şi numeroşi ţărani precum şi prizonieri ruşi şi italieni evadaţi din lagărele germane şi austro-ungare. <br /> Regimul administraţiei militare introdus de către inamici,mişcarea de rezistenţă existentă în rândurile populaţiei şi numeroşii soldaţi români rămaşi fără voia lor în spatele liniilor duşmane au constituit factori favorabili pentru dezvoltarea acţiunilor de luptă ale detaşamentului condus de sublocotenentul Victor Popescu.Printr-o altă proclamaţie acesta le-a cerut tuturor locuitorilor şi mai ales soldaţilor aflaţi pe teritoriul ocupat să lupte pentru eliberarea ţării.Următorul fragment, din apelul la luptă,poate fi inclus printre cele mai emoţionante chemări la apărarea patriei:”Soldaţi de toate categoriile!Eu,ofiţerul vostru,vă ordon ca fără nici o întârziere să vă prezentaţi la statul major în pădure,pentru ca împreună cu ofiţerul vostru să luptaţi şi să vă faceţi datoria faţa de ţară.Nu uitaţi că aţi jurat a fi credincioşi ţării şi drapelului nostrum care a fâlfâit pe Carpaţi şi care va mai fâlfâi şi pe alte meleaguri.Gândiţi-vă că jurământul, care e sfânt,trebuie ţinut în orice împrejurări….”În continuare patrioţii din grupul de partizani şi-au arătat hotărârea de a muri pentru ţară,dacă este nevoie:”Si dacă ne vor prinde,ne vor lua morţi dar vii niciodată!Vom muri ca români,iar nu ca nişte mişei şi trădători de ţară. ”<br /> Luptele dintre partizanii români şi autorităţile de ocupaţie au devenit deosebit de violente patrioţii români căzând la datorie în confruntările cu soldaţii inamici.La Bolboşi,Ploştina,Ursoaia,Drăgoteşti,Trestioara partizanii români au provocat grele pierderi ocupanţilor.Acţionând după tactica lovirii prin surprindere şi a retragerii cu repeziciune,partizanii i-au pus de multe ori în dificultate pe soldaţii germani şi austro-ungari.Deşi autoritătile inamice au acţionat cu hotărâre împotriva populaţiei care îi susţinea pe eroii români,în jurul detaşamentului de partizani s-a format un adevărat inel de nepătruns al secretului.Ocupanţii au fost nevoiţi să mobilizeze întregi unităţi de infanterie,cavalerie şi artilerie pentru capturarea cetei de partizani. Astfel,o parte importantă a forţelor inamice nu a mai ajuns pe frontul împotriva României.Cu toate acestea loviturile patrioţilor români conduşi de Victor Popescu nu au încetat atacurile lor împotriva ocupanţilor în vara anului 1917.<br /> În furia lor neputincioasă,autorităţile germane şi austro-ungare au arestat şi torturat zeci de locuitori din localităţile Negomiru,Grozeşti,Peşteana de Sus,Valea cu Apă(judeţul Gorj).Ulterior în urma acestor măsuri au fost arestaţi şi torturaţi sute de oameni nevinovaţi.La 8/21 iulie 1917 Tribunalul militar german din Târgu Jiu a condamnat la moarte 10 cetăţeni din localităţile Negomiru,Bolboşi,Grozeşti,Drăgoteşti,Covrigi şi Horăşti sug acuzaţia de „înaltă trădare în timp de război”.Cei zece martiri au fost ucişi la 11/24 iulie 1917,în faţa plutonului de execuţie având o atitudine demnă. <br /> Luptele patrioţilor români au continuat,în ciuda măsurilor de teroare şi în a doua jumătate a anului 1917.Însă,sosirea iernii precum şi faptul că autorităţile germane şi austro-ungare au adus noi unităţi militare de pe frontul din Moldova,a făcut tot mai dificilă existenţa grupului de partizani.În aceste condiţii bravii luptători români au început un greu drum spre linia frontului cu intenţia de a trece pe teritoriul naţional liber. <br /> La 1/14 aprilie 1918,sublocotenetul Victor Popescu împreună cu alţi partizani au trecut linia frontului în zona ocupată de compania VII din Regimentul 33 Infanterie Tulcea.Ulterior acestui evenniment Victor Popescu a fost înaintat la gradul de locotenent. La 30 aprilie/13 mai 1918,Victor Popescu a fost trimis la unitatea sa,Regimentul18 Infanterie care se afla la Mărăşeşti,luptând cu multă dăruire pentru apărarea patriei.În primăvara anului 1918,Victor Popescu a fost demobilizat,primind cu acest prilej gradul de căpitan. <br /> În satul natal Victor Popescu s-a întors în 1920.Între anii 1920-1943 el şi-a făcut cu multă sârguinţă nobila meserie de dascăl.În anul 1966,la împlinirea vârstei de 80 de ani,Victor Popescu a fost înaintat în mod excepţional la gradul de maior,ca recunoaştere a meritelor sale din timpul primului război mondial. Având respectul oamenilor între care locuia,Victor Popescu s-a stins în anul 1970,trecând astfel în rândurile eroilor neamului.<br /> Asemenea multor altor cadre didactice,invatatorul Victor Popescu reprezintă unul din cele mai elocvente exemple de dăruire personală,de verticalitate şi spirit de sacrificiu pentru cauza naţională românească.Un exemplu care ar trebui să dea de gândit celor care,astazi ponegresc nobila profesie de formator de suflete şi pentru care cultura este ţinta dispretului absolut.Naţiunea care isi supune istoria unui proces continuu de damnatio memoriae este o natiune fara viitor.Cristian C.http://www.blogger.com/profile/11949178751456745992noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-48909618169638975572010-12-11T02:32:00.002+02:002010-12-11T02:33:13.750+02:00Expozitie Muzeul Olteniei Craiova<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipoGo21QiJnlHgmvaVft0fPk1qYm_7wP7fRQlmB9mLdmOZS9MMz3dQfODPtnO7MvMUDlcfe-iWJoC2VBfjzK4fkxrTRACUDU_AWoVxEu77vPMqxggdsXK9s85kGye0C5hqtg4F-tz1BaB6/s1600/afis.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 282px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipoGo21QiJnlHgmvaVft0fPk1qYm_7wP7fRQlmB9mLdmOZS9MMz3dQfODPtnO7MvMUDlcfe-iWJoC2VBfjzK4fkxrTRACUDU_AWoVxEu77vPMqxggdsXK9s85kGye0C5hqtg4F-tz1BaB6/s400/afis.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5549216103103919362" /></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-77546010469152207852010-12-11T02:26:00.005+02:002010-12-11T02:31:37.657+02:001916-1917: partizanii din pădurile Olteniei<span style="font-weight:bold;">1916-1917: partizanii din pădurile Olteniei</span><br /><br /><span style="font-style:italic;"><span style="font-weight:bold;">Ionel Stoica, Liliana Năstase</span></span><br /><br />Elevul Ionel Popescu, în vârstă de 16 ani, se alătură, în anul 1917, unei grupări de partizani care acţiona în pădurile Olteniei. Grupare condusă de „haiducul Victor” – Victor Popescu, unchiul său din partea mamei.<br /><br />Tânăr şi inocent, Ionel câştigă uşor încrederea celor din jur şi reuşeşte să pătrundă frecvent în mijlocul trupelor germane staţionate în zonă, ca să obţină informaţii. După luni de zile de prigoană prin păduri în care face de toate, se deghizează şi-n femeie ca să transmită mai uşor misive, Ionel Popescu se înrolează în armată şi pleacă pe front. La 24 de ani avea deja trei decoraţii. Mult mai târziu, în anii ’40, refuzând să se înscrie în Partidul Comunist, e dat afară din serviciu. E deportat în Bărăgan şi-apoi trimis la închisoare. Şi-apoi moare. Şi-aşa dispare un erou. Necunoscut, nepomenit.<br /><br />„Historia” încearcă azi un exerciţiu de recuperare. Cine-a fost Ionel Popescu? Cum era să fii partizan în timpul Primului Război Mondial? Care i-a fost viaţa după anii de partizanat?<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Războiul şi ocupaţia</span><br /><br />Istoria oficială, de manual, consemnează că la 23 octombrie 1916 începe prima bătălie de la Tîrgu-Jiu, iar trupele româneşti conduse de generalul Ion Dragalina resping ofensiva trupelor germano-austro-ungare. La 11 noiembrie începe cea de-a doua bătălie de pe râul Jiu. Frontul românesc este rupt, armata germano-austro-ungară ocupă oraşul Târgu-Jiu şi pătrunde în Câmpia Olteniei. <br /><br />Batalioanele româneşti sunt spulberate, dar ofiţerii, printre care şi un sublocotenent, Victor Popescu, aranjează cum pot retragerea spre Craiova şi organizează cu restul trupelor linii succesive de apărare. În aşteptarea rezervelor ruseşti şi româneşti, sublocotenentul Popescu şi camarazii săi rămaşi în viaţă se ascund în pădurile de stejar din împrejurimi.<br /><br />Cercetaşii trimişi în recunoaştere raportează, după câteva zile, că germanii controlează întreaga regiune şi că dinspre Craiova spre Târgu-Jiu se scurg coloane de prizonieri români. Nici nu-i de mirare: la 21 noiembrie, germanii ocupaseră deja Craiova. Câteva săptămâni mai târziu, la 3 decembrie 1916, armata română pierde bătălia de pe râul Neajlov şi râul Argeş, denumită „Bătălia pentru Bucureşti”. Casa<br /><br />Regală, Guvernul şi un milion şi jumătate de civili şi militari se refugiază în Moldova, iar restul ţării rămâne sub ocupaţie germană. Peste puţin timp, însă, în pădurile Olteniei avea<br />să-nceapă să acţioneze un grup de partizani...<br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikjXE8bzjuaSGjLhVSOTtFPiGxTYxAzvtbaVZK_I_rGqT8nH4yICfDTCFtC0IrLthmEvMWG4_py0MybxFRWwQR1sUqyXhsGUCChRFuorYdSs9PyyqHFC9C5Q72wmJwC0s92edGxoutvckb/s1600/1_5.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 268px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikjXE8bzjuaSGjLhVSOTtFPiGxTYxAzvtbaVZK_I_rGqT8nH4yICfDTCFtC0IrLthmEvMWG4_py0MybxFRWwQR1sUqyXhsGUCChRFuorYdSs9PyyqHFC9C5Q72wmJwC0s92edGxoutvckb/s400/1_5.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5549215395362756594" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Cum se naşte gruparea</span><br /><br />Sublocotenent în rezervă, Victor Popescu, simplu învăţător în civilie, a ajuns şef de partizani mai mult dintr-o întâmplare a sorţii, după ce s-a ascuns prin păduri mai multe săptămâni, pentru a nu fi luat prizonier. În noaptea de 6 spre 7 decembrie 1916, cea în care administraţia română se retrăgea în Moldova, Victor Popescu e surprins de o patrulă germană, la locuinţa părinţilor din comuna Valea-cu-Apă şi, pentru a scăpa, ucide doi soldaţi nemţi.<br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBIhGoM90xx8lIGth9RAOihhuO7psZbYduIvuY5kGQXmJheO0ukcQmTLuU3kXP7SRVqFMcGnqMGBjAw4DDq14MM0tglKJAGtDF658xjSz4ZVeAfOEWp0CwzK6UH-aHRLA4ZUK51gUaoJ1Q/s1600/2_4.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBIhGoM90xx8lIGth9RAOihhuO7psZbYduIvuY5kGQXmJheO0ukcQmTLuU3kXP7SRVqFMcGnqMGBjAw4DDq14MM0tglKJAGtDF658xjSz4ZVeAfOEWp0CwzK6UH-aHRLA4ZUK51gUaoJ1Q/s400/2_4.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5549215536666882514" /></a><br />Acesta e, de fapt, momentul în care hotărăşte efectiv să organizeze rezistenţa împotriva nemţilor. Primii care se alătură luptei de gherilă sunt cumnatul său Nicolae Popescu, învăţător în satul Covrigi, şi fiul acestuia, Ionel Popescu. Nepotul său, adică, pe-atunci doar un adolescent.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">„Aşa vor păţi toţi aceia...”</span><br /><br />În gruparea de partizani a unchiului său din partea mamei, Ionel Popescu ajunge după ce părăseşte pensionul Stranolga din Craiova. Tânărul ştie foarte bine limba germană, aşa că e folosit de partizanii lui Victor Popescu pentru a se infiltra în taberele nemţeşti. Mic de statură, cu figură de copil, stabileşte repede relaţii cu plantoanele germane, observă cu atenţie ce trenuri staţionează în gară, când pleacă, ce transportă. Deghizat în femeie, e folosit adesea ca şi curier, pentru a duce informaţii comandamentului condus de generalul Eremia Grigorescu.<br /><br />În martie 1917, tânărul Ionel Popescu e prins însă de nemţi. Capturarea lui de către poliţia militară de ocupaţie vine în urma unui şiretlic. Nemţii infiltrează ca spion pe Aftangel Toma, călugăr la Mănăstirea Tismana, pe care-l pun să slujească la biserica din Balboşi, comună situată în zona de acţiune a grupului de partizani. Înainte însă ca tânărul partizan să fie transferat la Turnu Severin, camarazii săi din pădure reuşesc să îl elibereze. Şi, ceva mai târziu, în noaptea de 30 spre 31 mai 1917, călugărul spion Aftangel Toma e asasinat de partizani. Care lasă pe trupul său şi un mesaj: „Aşa vor păţi toţi aceia care îşi trădează fraţii şi stau în slujba duşmanului”.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Atac asupra garnizoanei germane din Târgu-Jiu</span><br /><br />Cea mai răsunătoare lovitură e dată în luna iunie 1917, când partizanii atacă oraşul Târgu-Jiu şi forţează garnizoana inamică să-l părăsească. Ascunşi în munţi şi aprovizionaţi de ţărani, gruparea rezistă mai multe luni. De altfel, şeful grupării, „haiducul Victor” (cum i se spunea lui Victor Popescu), trecea adeseori neobservat pe lângă patrulele germane deghizat în cioban, preot sau cerşetor. La un moment dat, recompensa pe capul „haiducului” ajunge şi la 30.000 de lei, iar nemţii fac totul ca să distrugă gruparea.<br /><br />Peste 700 de martori sunt anchetaţi cu sălbăticie de către trupele de ocupaţie pentru a afla ascunzătoarea partizanilor. După executarea a zece camarazi, Victor Popescu decide să plece în Moldova şi ajunge nevătămat în tranşeele Armatei Române alături de cinci tovarăşi, printre care şi nepotul Ionel Popescu. Şi cu asta se sfârşeşte povestea grupării de partizani din pădurile Olteniei.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Arestare</span><br /><br />Date fiind însă faptele de tânăr partizan, tânărul Ionel Popescu e decorat cu Virtutea Militară, în prezenţa Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand. La 19 ani se înrolează elev-sergent în Regimentul 7 Roşiori şi continuă lupta pe front.<br /><br />La 24 de ani, tânărul primise deja trei decoraţii pentru fapte de luptă. După război, se angajează ca poliţist, ajungând comisar cu funcţia de şef al Biroului Judiciar al Poliţiei Mehedinţi. Mult mai târziu, din cauza refuzului de a se înscrie în Partidul Comunist, în 1945, e dat afară din Poliţie. Iar în perioada 1 aprilie 1947 – 17 iunie 1951, cel mai tânăr partizan din Primul Război Mondial se află în arest la domiciliu, acuzat fiind de „activitate contra clasei muncitoare”. <br /><br />Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, în iunie 1951, Ionel Popescu, împreună cu familia, e deportat în Bărăgan, în comuna Pelican din raionul Călăraşi. Rămâne aici până în ianuarie 1956. Urmează apoi anchete dure ale Securităţii. Potrivit unui document întocmit de Securitate la 28 februarie 1958, Ionel Popescu e acuzat că, „în timpul cât a fost şeful detaşamentului de Poliţie Găeşti, a urmărit activitatea elementelor comuniste”.<br /><br />După ce doi informatori, „Popescu Gheorghe” şi „Marin Vasile”, dau mărturii, ofiţerii de Securitate concluzionează: „trecându-se la verificarea materialului informativ, furnizat de agenţii de mai sus, s-a ajuns la concluzia că Popescu Ionel a desfăşurat activitatea de agitaţie cu caracter duşmănos împotriva regimului democratic popular şi trăia cu speranţa într-o eventuală schimbare a regimului din RPR prin declanşarea unui nou război mondial de către imperialişti”.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Moarte</span><br /><br />E arestat de două ori: octombrie 1957 – ianuarie 1958 şi octombrie 1959 – aprilie 1964. E torturat zile în şir. Securiştii îi rup maxilarul şi îl ţin mai multe zile fără mâncare. Potrivit sentinţei, prin care a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru infracţiuni de uneltire împotriva ordinei sociale, Ionel Popescu a fost arestat „pentru că în perioada anilor 1956-1959, s-a manifestat duşmănos faţă de diferiţi cetăţeni, afirmând că regimul democrat popular se va schimba, desconsiderând realizările acestuia şi căutând să semene neîncredere în rândul cetăţenilor, declarându-se de acord cu activitatea foştilor legionari.<br /><br />Executarea pedepsei a început la 2 octombrie 1959 şi a expirat la 28 septembrie 1969”. Ionel Popescu e eliberat în baza unui decret de graţiere, foarte grav bolnav, şi moare în spital după şapte săptămâni. Apucase însă să-şi vadă familia – singura bucurie după ani întregi în care durerea i-a fost şi prieten şi duşman.<br /><br />Sursa: <a href="http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/1916-1917-partizanii-padurile-olteniei"><span style="font-weight:bold;">Historia.ro</span></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-40778784713757681922010-12-10T22:28:00.003+02:002010-12-10T22:35:02.976+02:00Cinste lor in vremuri grele nu au uitat ca sunt romani!Articol foarte interesant despre un aspect mai putin cunoscut al istoriei romanilor:lupta de rezistenta impotriva stapanirii straine in primul razboi mondial,in Oltenia.Viata unui erou necunoscut.Cristian C.http://www.blogger.com/profile/11949178751456745992noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-46327944794872928992010-12-10T17:46:00.001+02:002010-12-10T17:48:05.252+02:00A small deposition of roman weapons discovered at Desa, Dolj County, Romania / O depunere de arme romane la Desa, jud. Dolj<a title="View A small deposition of roman weapons discovered at Desa, Dolj County, Romania on Scribd" href="http://www.scribd.com/doc/45043904/A-small-deposition-of-roman-weapons-discovered-at-Desa-Dolj-County-Romania" style="margin: 12px auto 6px auto; font-family: Helvetica,Arial,Sans-serif; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; font-size: 14px; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; -x-system-font: none; display: block; text-decoration: underline;">A small deposition of roman weapons discovered at Desa, Dolj County, Romania</a> <object id="doc_87046253691571" name="doc_87046253691571" height="600" width="100%" type="application/x-shockwave-flash" data="http://d1.scribdassets.com/ScribdViewer.swf" style="outline:none;" > <param name="movie" value="http://d1.scribdassets.com/ScribdViewer.swf"> <param name="wmode" value="opaque"> <param name="bgcolor" value="#ffffff"> <param name="allowFullScreen" value="true"> <param name="allowScriptAccess" value="always"> <param name="FlashVars" value="document_id=45043904&access_key=key-7zw8mn5fi79fmr7yhlh&page=1&viewMode=list"> <embed id="doc_87046253691571" name="doc_87046253691571" src="http://d1.scribdassets.com/ScribdViewer.swf?document_id=45043904&access_key=key-7zw8mn5fi79fmr7yhlh&page=1&viewMode=list" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="600" width="100%" wmode="opaque" bgcolor="#ffffff"></embed> </object>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-5804163344964694572010-12-09T01:04:00.012+02:002010-12-09T01:30:23.143+02:00Romania, Judetul Calarasi, Movila Calomfirescu-Gumelnita – un punct uitat in timp, situat la doar 5 kilometri de orasul Oltenita. Aici, in anul 1922, reputatul cercetator Vasile Parvan descoperea urmele unei uimitoare culturi arhaice, care a dominat teritoriul de sud al tarii noastre, in a doua jumatate a mileniului 5 inainte de Hristos – o dovada pretioasa a prezentei omului din timpuri imemoriale in cadrul bazinului Carpato-Danubiano-Pontic. Astazi, DESCOPERA.ro are onoarea de a va prezenta un extraordinar documentar stiintific realizat de tanarul si talentatul regizor roman Daniel Simion – “Gumelnita. Bucsani – o noua lume, acelasi inceput!”, o docudrama indrazneata care ne provoaca sa calatorim in timp cu 6.000 de ani in urma!<br />Filmul “Gumelnita. Bucsani – o noua lume, acelasi inceput!”<br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKnioYQISJpfngN_t9Pnmk2shdhmt3Iyyp8fhEZJfxZbHsqQjaS5kAGrxVSo3LKuGtskQ0Qq80ZVS0t0Pr90VGK4cnjmGam_CI9lhm8ulnsIrKIM6Do7I_NZ3XUtTtkq2UirCRKH7m9KrA/s1600/cover.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 233px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKnioYQISJpfngN_t9Pnmk2shdhmt3Iyyp8fhEZJfxZbHsqQjaS5kAGrxVSo3LKuGtskQ0Qq80ZVS0t0Pr90VGK4cnjmGam_CI9lhm8ulnsIrKIM6Do7I_NZ3XUtTtkq2UirCRKH7m9KrA/s400/cover.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548453077092707762" /></a><br />“Gumelnita. Bocsani – O noua lume, acelasi inceput” este un documentar de 47 de minute care reconstituie o zi din viata unei comunitati gumelnitene eneolitice, care a trait pe teritoriul actualului Bocsani cu 4500 de ani inainte de Hristos. Filmul are la baza studiile si informatiile stranse in 10 ani de cercetari arheologice care s-au desfasurat pe valea Neajlovului, in zona Bucsanilor din judetul Giurgiu. Respectand cele mai inalte rigori ale unui documentar stiintific modern, “Gumelnita. Bocsani – O noua lume, acelasi inceput” este construit ca o docudrama prin intermediul careia spectatorul modern este ademenit sa calatoreasca inapoi in timp, sa descopere o comunitate a misterioasei civilizatii eneolitice chiar din sanul acesteia, intr-un mod imersiv, participand 24 de ore simbolice, alaturi de gumelniteni, la activitatile acestora.<br /><br />Vizionare placuta!<br /><br /><object width="500" height="326"><param name="movie" value="http://cache.tare.ro/4c6bd49b1c767/videoplayer.swf?key=3f13401dbd19df8a5ea36c36760bf34b"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="autoplay" value="false"></param><param name="wmode=\"transparent\"" value="transparent"></param><embed width="500" height="326" src="http://cache.tare.ro/4c6bd49b1c767/videoplayer.swf?key=3f13401dbd19df8a5ea36c36760bf34b" type="application/x-shockwave-flash" pluginspage="http://www.adobe.com/go/getflashplayer" allowfullscreen="true" autoplay="false" wmode="transparent"></embed></object><p><a href="http://www.tare.ro/apropo/454111-1.-gumelnita-bucsani-partea-1" title="1. Gumelnita - Bucsani (partea 1)">1. Gumelnita - Bucsani (partea 1)</a> de pe <a href="http://www.tare.ro" title="tare.ro">tare.ro</a></p><br /><br /><object width="500" height="326"><param name="movie" value="http://cache.tare.ro/4c6bd6c79b50f/videoplayer.swf?key=4a060af57051db3bd08c0dfbd46aadd7"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="autoplay" value="false"></param><param name="wmode=\"transparent\"" value="transparent"></param><embed width="500" height="326" src="http://cache.tare.ro/4c6bd6c79b50f/videoplayer.swf?key=4a060af57051db3bd08c0dfbd46aadd7" type="application/x-shockwave-flash" pluginspage="http://www.adobe.com/go/getflashplayer" allowfullscreen="true" autoplay="false" wmode="transparent"></embed></object><p><a href="http://www.tare.ro/apropo/454113-2.-gumelnita-bucsani-partea-a-2-a" title="2. Gumelnita - Bucsani (partea a 2-a)">2. Gumelnita - Bucsani (partea a 2-a)</a> de pe <a href="http://www.tare.ro" title="tare.ro">tare.ro</a></p><br /><br />“Gumelnita. Bocsani – O noua lume, acelasi inceput”<br />Cu: Gabriel Spahiu<br />Regia: Daniel Simion<br />Scenariul: Cătălin Bem, Daniel Simion<br />Producători: Cătălin Bem, Alexandru Preoteasa, Daniel Simion<br />DESCOPERA.ro ii multumeste domnului Daniel Simion pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispozitie filmul!<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Geneza de pe malurile Dunarii</span><br /><br />Pe teritoriul tarii noastre de astazi au aparut si s-au succedat unele dintre primele civilizatii umane de pe Terra. Nume precum Cucuteni, Boian, Gumelnita, Ariusd sau Marita ar trebui sa fie cunoscute de orice roman. Dintre cele enumerate, cultura Gumelnita se distinge prin complexitate si originalitate, arheologi din diverse tari considerand-o una dintre cele mai stralucite dovezi palpabile ale primelor populatii umane in Europa. Complexul cultural Gumelnita-Kodjadermen-Karanovo VI, cum il numesc arheologii bulgari, pe baza siturilor descoperite pe teritoriul lor, reprezinta, in fapt, prima mare unificare a civilizatiilor care traiau pe atunci in zona dintre Carpati si Balcanii de sud.<br />Cultura Gumelnita s-a format, in principal, din evolutia locala a culturilor mai vechi – Boian, Marita si Karanovo V. Fenomenul s-a petrecut cu repeziciune pe scala istorica, insa inca de la inceputurile sale putem vorbi despre o cultura unica cu aspecte regionale. Arheologii le-au impartit in variantele regionale de tip nord-dunarean, dobrogean si sud-balcanic, peste care se adauga aspectele originale ale subtipului Stoicani-Aldeni din nord-estul Munteniei si sud-estul Moldovei. Primele asezari, denumite de arheologi – Tell, erau ridicate intotdeauna langa surse naturale de apa de tipul raurilor si lacurilor, fiind inconjurate de terenuri propice supravietuirii, unde locuitorii puteau sa practice agricultura primitiva,<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiUkrSv5nYqO2owNzQhsmHQ7wFZ8gyryANrNQenZUNGoC5e0oWu5VnVRfXvIU_6Wnxyh4dgwoycdKjPvgWPq_sPo0Sx6b2W-j1FgeObCgM2E6f1MCPbcypSYQusa1JBGXIyHlPuqWd2PT5/s1600/6.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiUkrSv5nYqO2owNzQhsmHQ7wFZ8gyryANrNQenZUNGoC5e0oWu5VnVRfXvIU_6Wnxyh4dgwoycdKjPvgWPq_sPo0Sx6b2W-j1FgeObCgM2E6f1MCPbcypSYQusa1JBGXIyHlPuqWd2PT5/s400/6.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548456953437041522" /></a> cresterea animalelor, pescuitul si vanatoarea.<br /><br />Primele dovezi ale acestei culturi au aparut sub forma unei colectii arheologice compusa din obiecte de ceramica, lut, marmura si os, deshumata langa Movila Gumelnita, in anul 1924 de catre arheologul Vladimir Dumitrescu. Studiile de arheologie si zoologie efectuate in cele 18 asezari reprezentative pentru cultura Gumelnita au demonstrat ca principala ocupatie a locuitorilor sedentarizati consta in cresterea animalelor recent domesticite: aici au fost descoperite un numar considerabil de fosile apartinand animalelor domestice.<br />Pe baza acestor fosile, arheologii arata ca cele mai pretuite animale din acele vremuri imemoriale erau vitele, oile, caprele, porcii si cainii – cei din urma, folositi in egala masura la pastorit, vanatoare si paza. Ca fapt curios, merita mentionat ca vitele erau crescute mai degraba in scop de tractiune si transport, decat ca furnizoare de carne. Oile si caprele erau crescute aproape exclusiv pentru produse lactate, lana si blanuri, cea mai mare parte din carnea necesara alimentatiei gumelnitenii luand-o de la porcii crescuti langa gospodarii. <a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3c-UeoINpxHTE4ufoSQmBypRiWbnzybHQN3kiRtoGWnZt3KqBAWxpLFNIaGZtHWnsK1FckRUEfQ7ghmOCMuOGw-AH_9pHTpUTmS-tDxdj7G6FV6lTpXCDrQBGsgqmFm5JmGyBV8gNzoYg/s1600/9.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3c-UeoINpxHTE4ufoSQmBypRiWbnzybHQN3kiRtoGWnZt3KqBAWxpLFNIaGZtHWnsK1FckRUEfQ7ghmOCMuOGw-AH_9pHTpUTmS-tDxdj7G6FV6lTpXCDrQBGsgqmFm5JmGyBV8gNzoYg/s400/9.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548455473770586690" /></a>Exista totusi unele dovezi conform carora in patru asezari, respecitv Bordusani, Vitanesti, Mariuta si Orsova s-au descoperit evidente osteologice, conform carora si cainii serveau drept surse de hrana. Utilizarea celui mai bun prieten al omului in scop de felul doi la masa, nu reflecta iminenta unor perioade de foamete, ci mai de graba existenta unor obiceiuri rituale care constau si in acest aspect culinar atat de reprobabil in zilele noastre.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Cea mai avansata civilizatie a Europei arhaice</span><br /><br />Cel mai specific element al culturii Gumelnita consta in folosirea pe scara larga a ceramicii in confectionarea de obiecte de cult si de uz comun.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhDW3F9NCOHB6XdjgpKyOu7ay8JPhFK3RJii-aKZ3dGGFXJdh6tBsEfFBvT4rD6hhl_j9uqDdxMC7SFbMGXoTPqI4a1sU0LJ2FAeI8_RoexbkMJXsburYS4_cikxQ6q7Ztf7np6YFswgAe/s1600/3.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhDW3F9NCOHB6XdjgpKyOu7ay8JPhFK3RJii-aKZ3dGGFXJdh6tBsEfFBvT4rD6hhl_j9uqDdxMC7SFbMGXoTPqI4a1sU0LJ2FAeI8_RoexbkMJXsburYS4_cikxQ6q7Ztf7np6YFswgAe/s400/3.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548456008870803826" /></a> Foarte cautata era ceramica neagra si cea rosu-caramizie. Obiectele din ceramica aveau forme si decoruri variate, prezentand desene in relief sau incizate, precum si picturi cu grafit. Pentru acele vremuri, decorarea cu grafit reprezenta o tehnologie extrem de avansata, deoarece consta in coacerea dubla in cuptoare, ultima ardere necesitand temperaturi de peste 1.100 grade Celsius. Pictarea vaselor se facea, in general, cu numai doua culori, rosu si alb, dar exista si mostre pictate tricolor.<br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjncGKXKiL1fwnWoBD5M9AtSEbJ_aOApbc5cz7TJTUvosLvbDncp_A2t7NFp_FsBYnll0Jxxx1j6G8xkFMu_dvqvSuiJ1J1-kS0Dqv6ncbQHkfShdbeCyICzTdBOR3LlQpFOVa71Bl0fNam/s1600/2.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjncGKXKiL1fwnWoBD5M9AtSEbJ_aOApbc5cz7TJTUvosLvbDncp_A2t7NFp_FsBYnll0Jxxx1j6G8xkFMu_dvqvSuiJ1J1-kS0Dqv6ncbQHkfShdbeCyICzTdBOR3LlQpFOVa71Bl0fNam/s400/2.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548456300917467058" /></a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuJWfpHbKUJNaAwWbS96kJJTRfFsUE_dEgyBJg_Tp-B57Oaef8cTE-npb8Qc8duSyX48vUWNSFM8RiKrtOzi_lc_QudtaBaDseqMTFAXSy0j95kAhdkwbtgZmGJyhRPNvna5hqRztRyIpC/s1600/1.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuJWfpHbKUJNaAwWbS96kJJTRfFsUE_dEgyBJg_Tp-B57Oaef8cTE-npb8Qc8duSyX48vUWNSFM8RiKrtOzi_lc_QudtaBaDseqMTFAXSy0j95kAhdkwbtgZmGJyhRPNvna5hqRztRyIpC/s400/1.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548456490588034018" /></a><br /><br /><br />Foarte caracteristic pentru cultura Gumelnita, la fel ca si in cazul culturii <a href="http://ceramicasalcuta.blogspot.com/"><span style="font-weight:bold;">Salcuta</span></a>, era folosirea frecvanta a topoarelor de mari dimensiuni alaturi de lamele lungi de silex, care depasesc deseori lungimea de 30 cm. Locuitorii sai nu erau tocmai pasnici, in acest sens stand drept marturie numeroasele varfuri de sageti si sulite realizate tot din silex, care prin numarul foarte mare sugereaza ca nu erau folosite doar pentru vanatoare. Arama era des folosita atat pentru podoabe si bijuterii, cat si pentru realizarea unor lame de securi si dalti. In faza secunda a civilizatiei, apar si obiecte din aur, cel mai adesea sub forma de bijuterii.<br />Deseori, se pare ca produsele agricole si cele animaliere nu suplineau intotdeauna necesarul alimentatiei zilnice a gumelnitenilor. Pusi in fata unei asemenea situatii limita, locuitorii apelau frecvent la vanatoare si pescuit, indeletniciri in care excelau. Asadar, in asezari au fost identificate numeroase specii de animale salbatice, vanatoarea fiarelor periculoase transformandu-se, deseori, in adevarate acte temerare.<br /><br /><br />Frecvent, se vanau caii si magarii salbatici, cerbii, elanii, caprioarele, iepurii, dar si specii puternice si periculoase, precum ursii, mistretii, lupii si chiar leii, care traiau pe atunci in Dobrogea. Foarte cautate erau si animalele mici cu blana pretioase de genul dihorilor, jderilor, vidrelor, castorilor si vulpilor. Mari vanatori erau mai ales cei care au trait pe locurile unde astazi se inalta localitatile Insuratei, Carcaliu, Cascioarele si Vitanesti. Vanatoarea ne ofera date importante despre clima de atunci, deoarece prezenta unor specii de animale iubitoare de caldura, precum magarii salbatici, cerbii lopatari si leii, ne demonstreaza faptul ca in perioada eneolitica, clima era mult mai calda decat cea actuala.<br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzSVR-wAl9OxBYba-6hd1RYx0Ts2VcrTD6IB0pMxQiIR9EdTHeyveGh8789Th1eLP_17TNwfT1xUqYF174tg31tE_l4ZPEibdzat_CBobQUd_gPLz42Zd7Hp4BmhR2h7OcB9B8RbYTFH-t/s1600/4.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzSVR-wAl9OxBYba-6hd1RYx0Ts2VcrTD6IB0pMxQiIR9EdTHeyveGh8789Th1eLP_17TNwfT1xUqYF174tg31tE_l4ZPEibdzat_CBobQUd_gPLz42Zd7Hp4BmhR2h7OcB9B8RbYTFH-t/s400/4.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548454535794130290" /></a><br />Foarte important, in cadrul economiei locale, s-a dovedit a fi si pescuitul. De fapt, sunt evidente care sugereaza fara tagada ca pescuitul era o ocupatie chiar mai importanta decat vanatoarea. Situatia nu ar trebui sa surprinda, deoarece comunitatile gumelnitene au inflorit in preajma Dunarii de Jos si a luncilor sale. Iar in acele timpuri, batranul fluviu furniza cantitati imense de peste, incomparabile cu populatiile piscicole infime din prezent. <a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxLkbYQh7aL8tRXlXry6yDTFqAssYoN7bnQHjb9UW5Qmuy2YcWo_yuUf5nBFqzknVxtoz0MVCu0Ax7fA8xIDPAF06SERrOJ41Mg2Uuhyphenhyphenh5T1JIxQwDjGrmXHR2_fBwPHV1RIVyrsQYfJA1/s1600/5.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxLkbYQh7aL8tRXlXry6yDTFqAssYoN7bnQHjb9UW5Qmuy2YcWo_yuUf5nBFqzknVxtoz0MVCu0Ax7fA8xIDPAF06SERrOJ41Mg2Uuhyphenhyphenh5T1JIxQwDjGrmXHR2_fBwPHV1RIVyrsQYfJA1/s400/5.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548456703345371186" /></a><br />Resturile osteologice de peste descoperite in anul 1994 sugereaza faptul ca pestii erau de ordinul miilor, identificandu-se 22 de specii de pesti consumate frecvent de localnici. Gumelnitenii isi faurisera unelte pescaresti avansate de genul harpoanelor si plaselor de pescuit, dar si metode rudimentare, constand in garduri si cosuri. Principalii pesti capturati erau somnii, stiucile, salaii, crapii si bibanii, dar prindeau foarte des si sturioni. Exista dovezi conform carora gumelnitenii conservau pestele pentru iarna prin uscarea la soare si vant, prin afumare si, uneori, sarare.<br /><br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Cand se asterne praful peste Timp</span><br /><br />Viata artistica si religioasa era marcata de faurirea statuetelor. La fel precum se intampla in cadrul oricarei alte culturi arhaice, arta plasica de tip Gumelnita este extrem de specifica, variata si bogat reprezentata. Cea mai mare parte a statuetelor descoperite sunt realizate din lut. Ca o caracterisitca zonala, predomina statuetele zoomorfe, in detrimentul celor antropomorfe. Insa, trebuie specificat ca cele care reprezinta siluete umane sunt deosebit de bine stilizate, cu redari fidele ale fizionomiiloe si atitudinilor.<br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgn4oYudhGNq9g8MThuYiOsqmurNqZo8lbjxsAvr_dj9wN40Zbmm9HK8Rcq4DKDsxhzcXwB8STUe1-2xHC96vmz3ZREnanKxWJAUQvPjWHuCgbRlcv8GOas3rF_-TqPBCm7IBQDo0s12wAS/s1600/8.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgn4oYudhGNq9g8MThuYiOsqmurNqZo8lbjxsAvr_dj9wN40Zbmm9HK8Rcq4DKDsxhzcXwB8STUe1-2xHC96vmz3ZREnanKxWJAUQvPjWHuCgbRlcv8GOas3rF_-TqPBCm7IBQDo0s12wAS/s400/8.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548454976004867506" /></a><br />Unele statuete umane erau impodobite cu obiecte de cupru, constand in cerceri si coliere. Multe dintre celebrele vase ale culturii Gumelnita au forma umana, zoomorfa sau mixta. Satele gumelnitenilor dispuneau de locuinte avansate, cu uz specific. In afara locuintelor pentru dormit, s-au descoperti urme de ateliere, in care se realizau unelte, podoabe si statuete de cult, dar si ceea ce pare a fi un “abator” primitiv, destinat exclusiv sacrificarii si transarii animalelor. Nu lipsesc nici urmele de mori pentru macinat cereale sau altarele de cult si sanctuarele.<br />Oamenii culturii Gumelnita aveau o atitudine distincta si in privinta riturilor si credintelor cu privire la morti. Inhumarea se facea intotdeauna dupa ce cadavrul era asezat in pozitie fetala, chircit, cu genunchii stransi la piept, asezat cel mai adesea pe partea stanga a corpului. Rar se adaugau ofrande in morminte. S-au descoperit foarte multe morminte ale copiilor, multi dintre acestia prezentand urme de malformatii congenitale, ceea ce sugereaza ipoteze legate de posibile sacrificii rituale ale copiilor handicapati, pe care obstea-i considera incapabili sa supravietuiasca in conditii normale.<br />Cel mai probabil, gumelnitenii practicau si un cult al craniilor (foarte raspandit in intreaga lume la acea data), in acest sens descoperindu-se depuneri de cranii umane retezate in preajma vetrelor de foc. Mormintele bogate in vestigii sugereaza o societate puternic organizata, care functiona pe baza unei ierarhii riguroase.<br /><br />Povestea culturii Gumelnita se sfarseste incetul cu incetul, odata cu sosirea si stabilirea la Dunare a triburilor apartinand culturii Cernavoda I, triburi care sunt considerate de majoritatea cercetatorilor drept primii proto-europeni, stramosi ai pelasgilor, hiperboreenilor si, mai tarziu, ai daco-getilor. Cu toate ca civilizatia Gumelnita s-a sfarsit relativ brusc la Dunare, ea mai continua circa o suta de ani in Muntenia si in Balcani.<br /><br />Fotografiile care ilustreaza acest articol au fost facute la realizarea filmului “Gumelnita. Bocsani – O noua lume, acelasi inceput”<br /><br />Sursa: <a href="http://www.descopera.ro/"><span style="font-weight:bold;">Descopera.ro</span></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-39371341544257411082010-12-07T23:04:00.002+02:002010-12-07T23:15:35.894+02:00Watcha Clan - Balkan QoulouO melodie pentru pace si solidaritate in Balcani si peste tot in lume! / A song for peace and solidaritiy in the Balkans and alla round the world!<br /><br /><br /><br /><object height="81" width="100%"><param name="movie" value="http://player.soundcloud.com/player.swf?url=http%3A%2F%2Fapi.soundcloud.com%2Ftracks%2F7371872&show_artwork=false&width=398&height=84&color=3b5998"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed allowscriptaccess="always" height="81" src="http://player.soundcloud.com/player.swf?url=http%3A%2F%2Fapi.soundcloud.com%2Ftracks%2F7371872&show_artwork=false&width=398&height=84&color=3b5998" type="application/x-shockwave-flash" width="100%"></embed></object><span><a href="http://soundcloud.com/dj-rustico/balkan-qoulou-watcha-clan-rustico-cumbia-mashup">Balkan Qoulou - Watcha Clan (Rüstico Cumbia Mashup)</a> by <a href="http://soundcloud.com/dj-rustico">Dj Rüstico</a></span><br /><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg90XdvRP4Kri9KvR-ir4YBflw0BYHRxRYGy6WyMi2I0AhfxyxTVTg-jGMO1eL8Cj4pDJZKbKYLNa5BsiQnMXKCxhe-hmEsSaJf0L2KiPcVhEQyh2XXO6c_hD5wbr7k-BeWXC-m9BrfWwFZ/s1600/%25400324.gif"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 177px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg90XdvRP4Kri9KvR-ir4YBflw0BYHRxRYGy6WyMi2I0AhfxyxTVTg-jGMO1eL8Cj4pDJZKbKYLNa5BsiQnMXKCxhe-hmEsSaJf0L2KiPcVhEQyh2XXO6c_hD5wbr7k-BeWXC-m9BrfWwFZ/s400/%25400324.gif" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548051990460454642" /></a>Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6784392141521296398.post-12985136855734814282010-12-05T22:41:00.003+02:002010-12-05T22:49:30.894+02:00De prin lume adunate....tot cautand pe internet, am mai dat peste cateva bloguri interesante oltene:<br /><br /><a href="http://blog.zaibar.ro/"><span style="font-weight:bold;">Blogul consumatorilor de zaibar</span></a> & <a href="http://janetavlad.haipa.ro/"><span style="font-weight:bold;">Biblioteca Petre Anghel</span></a> va ofera informatii utile si reactualizate despre orasul Bailesti.<br /><br />blogul bibliotecii din Segarcea il puteti citi <a href="http://bibmradina.haipa.ro/"><span style="font-weight:bold;">aici</span></a>.<br /><br />blogul Scolii din Tunarii Noi il puteti vizita <a href="http://vlad66.wordpress.com/"><span style="font-weight:bold;">aici</span></a>.Marius Basceanuhttp://www.blogger.com/profile/00909171821946264087noreply@blogger.com0